Teodor Mazilu

scriitor român
Teodor Mazilu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[1] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Teodor Mazilu (sau Theodor Mazilu, n. 11 august 1930, București, d. 18 octombrie 1980) a fost un dramaturg român, autor de piese de teatru și scheciuri pentru televiziune. S-a născut ca al patrulea copil într-o familie de muncitori.[2]

OperaModificare

Teodor Mazilu scrie începând din 1949, mai întâi în periodice pentru ca mai apoi să publice colecții de nuvele și romane. Ceea ce îl caracterizează pe Mazilu este însă teatrul său, adesea asemănat cu cel al lui Caragiale. În ciuda cenzurii severe din acea perioadă el reușește să-și câștige publicul luând în zeflemea absurdul caracteristic regimului despotic. Piesa Proștii sub clar de lună, pusă în scenă de Lucian Pintilie în 1963 la Teatrul Bulandra este scoasă de pe afiș pentru o vreme de autorități. În anul 1972 publica Ipocrizia disperării, eseu în care își prezintă filozofia personală.

Culegeri de nuveleModificare

RomaneModificare

Piese de teatruModificare

Volum de poeziiModificare

  • Cîntece de alchimist (1972)

Eseu filozoficModificare

  • Ipocrizia disperării (1972)

Mici schițe moraleModificare

  • Pîinea la loc fix

Referințe și noteModificare

  1. ^ a b Teodor Mazilu 
  2. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externeModificare