Teoria Kaluza–Klein

Teoria Kaluza–Klein este o teorie fizică, creată la începutul secolului al XX-lea de către fizico-matematicienii germani Theodor Kaluza și Oskar Klein și care prezintă electromagnetismul ca o nouă dimensiune, a cincea, a spațiu-timpului. Această nouă dimensiune ar avea topologia unui inel sau cerc microscopic, spre deosebire de celelalte patru dimensiuni.^[1]

Note modificare

^ en Stere Ianuș, M. Vișinescu, „Kaluza-Klein theories and Riemannian submersions”, în: Studies in gravitation theory, editors I Gottlieb and N.I.Ionescu-Pallas, CIP Press, 1988, pp. 23-33.

Portal Fizică

Acest articol din domeniul fizicii este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.

[1] Stere Ianuș, M. Vișinescu, „Kaluza-Klein theories and Riemannian submersions”, în: Studies in gravitation theory, editors I Gottlieb and N.I.Ionescu-Pallas, CIP Press, 1988, pp. 23-33.

[1]