Teoria autodeterminării

Teoria autodeterminării a luat naștere din studiile elaborate de Edward L. Deci și Richard Ryan privind efectele motivației intrinsece și cele ale motivației extrinsece asupra comportamentului uman [1]. De-a lungul timpului, conceptul de teorie a autodeterminării s-a extins, ajungând să cuprindă cinci sub-teorii:

  • teoria evaluării cognitive (TEC),
  • teoria integrării organismice (TIO),
  • teoria orientărilor cauzale (TOC),
  • teoria nevoilor fundamentale (TNF),
  • teoria conținuturilor scopurilor (TCS). [2][3]

Referințe

modificare
  1. ^ Deci, E., & Ryan, R. M. (). Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior. New York: Plenum Press. 
  2. ^ Vansteenkiste, M., Niemiec, C. P., & Soenens, B. (). „The development of the five mini-theories of self-determination theory: an historical overview, emerging trends, and future directions”. The Decade Ahead: Theoretical Perspectives on Motivation and Achievement, vol. 16A. Emerald Group Publishing Limited. p. 105–165. 
  3. ^ Dafinoiu, Ion (). Psihologie socială clinică. Polirom.