Teoria autodeterminării

Teoria autodeterminării a luat naștere din studiile elaborate de Edward L. Deci și Richard Ryan privind efectele motivației intrinsece și cele ale motivației extrinsece asupra comportamentului uman ^[1]. De-a lungul timpului, conceptul de teorie a autodeterminării s-a extins, ajungând să cuprindă cinci sub-teorii:

teoria evaluării cognitive (TEC),
teoria integrării organismice (TIO),
teoria orientărilor cauzale (TOC),
teoria nevoilor fundamentale (TNF),
teoria conținuturilor scopurilor (TCS). ^[2]^[3]

Referințe modificare

^ Deci, E., & Ryan, R. M. (1985). Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior. New York: Plenum Press.
^ Vansteenkiste, M., Niemiec, C. P., & Soenens, B. (2010). „The development of the five mini-theories of self-determination theory: an historical overview, emerging trends, and future directions”. The Decade Ahead: Theoretical Perspectives on Motivation and Achievement, vol. 16A. Emerald Group Publishing Limited. p. 105–165.
^ Dafinoiu, Ion (2016). Psihologie socială clinică. Polirom.

Acest articol legat de sociologie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !

[1] Deci, E., & Ryan, R. M. (1985). Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior. New York: Plenum Press.

[2] Vansteenkiste, M., Niemiec, C. P., & Soenens, B. (2010). „The development of the five mini-theories of self-determination theory: an historical overview, emerging trends, and future directions”. The Decade Ahead: Theoretical Perspectives on Motivation and Achievement, vol. 16A. Emerald Group Publishing Limited. p. 105–165.

[3] Dafinoiu, Ion (2016). Psihologie socială clinică. Polirom.

[1]

[2]

[3]