The Dying Night

The Dying Night
Informații generale
AutorIsaac Asimov
Genpovestire polițistă științifico-fantastică
SerieWendell Urth
Ediția originală
Titlu original
The Dying Night
LimbaEngleză
EditurăFantasy House
Țara primei aparițiiStatele Unite
Data primei aparițiiiulie 1956
Format originalTipărită (revistă, Hardback & Paperback)
Cronologie
povestirea The Talking Stone {{{text}}}
povestirea The Talking Stone
povestirea The Dust of Death
povestirea The Dust of Death {{{text}}}

"The Dying Night" (Sfârșitul nopții) este o povestirea științifico-fantastică polițistă de Isaac Asimov. Povestirea a apărut inițial în numărul din iulie 1956 al The Magazine of Fantasy & Science Fiction și a reapărut în colecțiile Întrebarea finală (Nine Tomorrows) (1959), Asimov's Mysteries (1968) și The Best of Isaac Asimov (1973). "The Dying Night" este a treia povestire a lui Asimov din seria Wendell Urth. Wendell Urth este un expert în viață extraterestră care ajută poliția în cazurile mai ciudate.

SinopsisModificare

Trei astronomi, care au lucrat pe Lună, Mercur și pe asteroidul Ceres, se întâlnesc pentru prima dată după zece ani la o convenție organizată pe Pământ. Ei se întâlnesc, de asemenea, cu un fost coleg de-al lor, Romero Villiers, care a trebuit să rămână pe Pământ din cauza unei boli. Villiers pretinde că a inventat un dispozitiv de teleportare în masă, dar moare în condiții suspecte înainte de a putea demonstra prietenilor săi că dispozitivul funcționează.

Un alt om de știință care a văzut aparatul suspectează că ucigașul lui Villiers este unul dintre colegii săi de clasă și începe să le pună întrebări acestora. În cursul anchetei sale, găsește pe pervazul unei ferestre o înregistrare fotografică a lui Villiers care descrie teoria care a dus la inventarea dispozitivului, dar constată că înregistrarea a fost distrusă prin expunerea la lumina soarelui.

Atunci când nu se poate afla care dintre suspecți este cel vinovat, este chemat Wendell Urth, un om de știință excentric, dar care a realizat câteva investigații ca detectiv cu succes. El îl identifică pe vinovat ca fiind astronomul care a fost pe Mercur. Cheia constă în ideea (care la momentul scrierii povestirii era considerată adevărată) că planeta Mercur ar arăta spre Soare o singură față. Vinovatul a ascuns filmul în ceea ce a crezut că ar fi un loc sigur, pentru că în subconștientul său considera că noaptea avea să dureze pentru totdeauna.

După ce povestirea a fost scrisă, s-a descoperit că rotația planetei Mercur nu lasă o emisferă a sa permanent în întuneric, astfel că Asimov s-a asigurat că acest lucru să fie prezentat atunci când povestirea a apărut în antologiile tipărite după această descoperire științifică.