Themisto (satelit)
| Themisto | |
 Imaginile de redecoperire ale lui Themisto făcute de telescopul UH88 în noiembrie2000 | |
| Descoperire [1][2] | |
|---|---|
| Descoperit de | Charles T. Kowal (1975) Elizabeth Roemer(1975) Scott S. Sheppard (2000) David C. Jewitt (2000) Yanga R. Fernández (2000) Eugene A. Magnier (2000) |
| Loc descoperire | Palomar Observatory Mauna Kea Observatory (redescoperire) |
| Dată descoperire | 30 septembrie1975 21 noiembrie 2000 (redescoperire) |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Jupiter XVIII |
| Pronunție | /te'mis.to/ |
Denumit după | Θεμιστώ Themistō |
Nume alternative | S/2000 J 1 S/1975 J 1 |
| Atribute | Themistoan /te.mis.to'an/ |
| Caracteristicile orbitei [3] | |
| Epocă 23 martie 2018 (JD 2458200.5) | |
| Arc de observare | 42.54 ani (15,536 zile) |
| 0.0494401 AU (7.396.130 km) | |
| Excentricitate | 0.2522112 |
Perioadă orbitală | +129.95 d |
| 2.39396° | |
| 2° 46m 13.369s / zi | |
| Înclinație | 45.28121° (față de ecliptică) |
| 192.64162° | |
| 241.25168° | |
| Sateliți | Jupiter |
| Caracteristici fizice[5] | |
Diametrul mediu | 9 km |
| Albedo | 0.04 (presupus) |
Magnitudinea aparentă | 21.0[4] |
Magnitudinea absolută (H) | 12.9[3] |
Themisto /te'mis.to/,cunoscut și sub numele de Jupiter XVIII, este un mic satelit neregulat prograd al lui Jupiter. A fost descoperit în 1975, ulterior pierdut și redescoperit în 2000.
Descoperire și numire
modificare
Themisto a fost descoperit pentru prima dată de Charles T. Kowal și Elizabeth Roemer la 30 septembrie 1975, raportat la 3 octombrie 1975,[1] și desemnat S/1975 J 1. Cu toate acestea, nu au fost făcute suficiente observații pentru a stabili o orbită și a fost ulterior pierdut.
Themisto a apărut ca o notă de subsol în manualele de astronomie în anii 1980[necesită citare] Apoi, în 2000, un satelit aparent nou a fost descoperit de Scott S. Sheppard, David C. Jewitt, Yanga R. Fernández și Eugene A. Magnier și a fost desemnat S/2000 J 1. Curând s-a confirmat că acesta era același satelit observat în 1975.[2] Această observație a fost imediat corelată cu o observație din 6 august 2000, de către echipa formată din Brett J. Gladman, John J. Kavelaars, Jean-Marc Petit, Hans Scholl, Matthew J. Holman, Brian G. Marsden, Philip D. Nicholson și Joseph A. Burns, care a fost raportat la Minor Planet Center, dar nu a fost publicat ca un Circular IAU (IAUC).[6]
În octombrie 2002 a fost numit oficial după Themisto,[7] fiica zeului râuilor Inachus și iubitoare a lui Zeus (Jupiter) în mitologia greacă.
Caracteristici
modificare
Orbita lui Themisto este neobișnuită: spre deosebire de majoritatea satelițlor lui Jupiter, care orbitează în grupuri distincte, Themisto orbitează singur. Satelitul este situat la jumătatea distanței dintre sateliții galileeni și primul grup de sateliți neregulați prograzi, numit grupul Himalia.
Themisto are un diametru de aproximativ 8 kilometri (presupunând un albedo de 0,04). În timp ce albedo-ul său adevărat nu a putut fi măsurat de NEOWISE din cauza sincronizării slabe a observațiilor,[8] se știe că are indicele de culoare B−V=0,83, V−R=0,46 și V−I=0,94.[9]
Referințe
modificare- ^ a b Brian G. Marsden (). „IAUC 2845: Probable New Satellite of Jupiter”. International Astronomical Union Central Bureau for Astronomical Telegrams.
- ^ a b Brian G. Marsden (). „IAUC 7525: S/1975 J 1 = S/2000 J 1”. International Astronomical Union Central Bureau for Astronomical Telegrams.
- ^ a b „M.P.C. 110499” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL.
- ^ „MPEC 2000-Y16: S/1975 J 1 = S/2000 J 1, S/1999 J 1”. International Astronomical Union Minor Planet Center. .
- ^ Daniel W. E. Green (). „IAUC 7998: Satellites of Jupiter”. International Astronomical Union.
- ^ Grav, T.; Bauer, J. M.; Mainzer, A. K.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R.; Cutri, R. M.; et al. (august 2015). „NEOWISE: Observations of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn” (PDF). The Astrophysical Journal. 809 (1): 9. Bibcode:2015ApJ...809....3G. doi:10.1088/0004-637X/809/1/3. 3.
- ^ Grav, Tommy; Holman, M. J.; Gladman, B. J.; Aksnes, K. (). „Photometric survey of the irregular satellites”. Icarus. 166 (1): 33–45. Bibcode:2003Icar..166...33G. doi:10.1016/j.icarus.2003.07.005.
<ref> cu numele „SheppardJewitt2003” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.- „MPC: Natural Satellites Ephemeris Service”. International Astronomical Union Minor Planet Center.
- „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. JPL.
Legături externe
modificare- en Profilul lui Themisto Arhivat în , la Wayback Machine. de la NASA's Solar System Exploration
- en Paginile lui David Jewitt
- en Sateliții Cunoscuți a lui Jupiter (de Scott S. Sheppard)