Themistocle Vidali

SCULPTORUL THEMISTOCLE VIDALI

BIOGRAFIE

        Themistocle Vidali a văzut lumina zilei  la 1 martie 1873 în București.

Tatăl său, Lazăr Vidali, născut la 1820 în comuna Isternia (insula greacă Tinos), ajunge în România în 1882 și se stabilește la Ploiești.(1) A fost primul din familie care s-a remarcat în sculptură. La solicitarea Primăriei, a întocmit schița necesară înălțării unei statui ecvestre a domnitorului Mihai Viteazul. Din cauza împrejurărilor nefavorabile, proiectul, la care urma să participe și sculptorul francez Carpeaux, nu s-a realizat.(2) .

STUDII

     În 1886, Themistocle Vidali  finaliza cursurile primare de la București și Ploiești. A urmat apoi Școala Comercială - Ploiești (1887-1890), și Școala de Belle Arte din București, secția sculptură (1890-1896).(3)   

Și-a desăvârșit studiile la Academia de Arte Frumoase din Munchen, cu profesorul von Rumen (1897-1898) și la Roma (1898-1899), cu Ettore Ferrari (4), autorul a două cunoscute monumente din orașele București și Constanța (“Ion Eliade Rădulescu” și „Ovidiu”).

PREMII

În anii 1895-1896, la Concursul de natură - sculptură (Școala de Belle Arte, București) obține Medaliile de argint, clasa I și clasa a II-a, iar la Concursul “capacități de expresie”, două medalii de bronz, clasa a III-a.(5) O altă medalie, de bronz, a obținut în anul școlar 1896-1897 la concursul Școlii de Belle Arte, București.(6) În anul 1906, la București, lucrarea „Vise plăcute” , executată din marmură de Carrara, e medaliată Honoris Causa.

ACTIVITATE

     După terminarea studiilor, în anul 1899 se întoarce la Ploiești și începe să lucreze în atelierul amenajat, după modelul celor din străinătate, pe Calea Câmpinii.(7)  
     Cu prilejul expoziției din 1904, organizată în Ploiești, prezintă sculpturile: „Vise plăcute”, „Pe gânduri”, „Al passegio”, „Portretul tatălui meu”, „Schița Monumentului Independenței”.(8) 

Talentul de portretist l-a valorificat realizând busturile: „Alexandru Ioan Cuza”, (Mărășești și Răcăciuni - 1908 și 1912 ), „Radu Stanian”(Ploiești) și „Gh. Badea Cârțan”. (9)

     Bustul lui Radu Stanian  a fost ridicat în anul 1902. Era  unul dintre cei mai apreciați avocați, primari și politicieni născuți în Ploiești, având o activitate deosebită închinată urbei natale.
Trăsăturile feței, scrie istoricul Paul D. Popescu, dau portretului un aer de siguranță, de conștiință a însemnătății sale.(10) 

Amplasat pe Bulevard, monumentul este format dintr-un soclu de granit și un bust de bronz. Pe plăcile de marmură neagră, prinse de fețele piedestalului, sunt prezente inscripțiile: “Lui Radu Stanian, fost primar și deputat”, “Cetățenii ploieșteni și prahoveni “, “Onoare cetățeanului patriot” și ”Ridicat în anul 1902“.

     Themistocle Vidali a executat și sculptură funerară, în special la cimitirul Viișoara. Pentru acest tip de monumente (comandate de personalități ale orașului Ploiești), folosea marmură de Carrara, de Rușchița și granit din Suedia.(11)    

Monumentul Temelie Dinescu (cimitirul Viișoara, Ploiești)

     Temelie Dinescu (1834-1904) a fost primar al orașului, membru al Camerei de Comerț, al Consiliului județean, cavaler al ordinului „Coroana României”.(12)  De menționat că fiica politicianului, Ecaterina,  s-a  căsătorit cu scriitorul  I. A. Basarabescu.  

Monumentul din cimitirul Viișoara, redă fidel fizionomia primarului conservator. Bustul este așezat pe un soclu înalt, realizat din marmură neagră.

Monumentul funerar al familiei Lazăr Gh. Vidali este un omagiu adus de Themistocle Vidali părinților săi, Lazăr și Elena Vidali. Mama sculptorului, născută la 1841 în comuna Cic-San-Micloș, avea origini transilvănene.

      Întru amintirea eroilor căzuți în Primul Război Mondial,  Themistocle Vidali a ridicat monumente în multe localități prahovene:  Măneciu Pământeni - monument inaugurat pe 29 iunie 1923, în prezența fanfarei eroicului Regiment 32 Mircea (13), Puchenii Moșneni (inaugurat în  luna martie 1920, în curtea Bisericii Sfântul Nicolae),  Puchenii Crainici, înălțat în 1921 lângă biserica pictată de Nicolae Grigorescu (despre importanța evenimentului, la inaugurare au vorbit D. Vasilescu, reprezentat al Prefecturii, Costache Petrescu, revizor școlar și preotul Constantinescu).(14)  Alte monumente care străjuiesc amintirea eroilor, dar și a sculptorului, au fost înălțate  la Pietroșani, Poiana Vărbilău, Măgureni, Râncezi, Homorâci,  Florești, Bucov, Nedelea, Hârsa. (15).      
      În anul 1934, Themistocle Vidali a restaurat „Statuia Libertății” și a amplasat-o în fața Primăriei.(16) 
      S-a stins din viață La 17 martie 1940.

Fiul său, sculptorul Ioan Th. Vidali (născut la 12 iulie 1906) a executat sculptură funerară și plăci comemorative, a restaurat la Ploiești Monumentul Vânătorilor și a executat soclul pe care a fost așezat bustul lui Caragiale (17), operă a sculptorilor Gheorghe Damian și Gheorghe Coman.

1. Nicolae Petrescu Redi, „Comunitatea Elenă din Prahova” (prefață de academician profesor doctor Răzvan Theodorescu), Editura UER PRESS, București 2012 (ediție bilingvă),

p. 125.

2. Emil Georgescu, „Testamentul și falsul Carpeaux”, Flamura Prahovei, nr. 40109;

3. Nicolae Petrescu Redi, op. cit. p.125 ;

4. „Adevărul” din 18 ianuarie, 1900 (articolul „Despre artele frumoase”) ;

5. „Voința Națională”, 22 iunie 1896;

(6). „Adevărul” din 27 iunie 1897;

7. Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Mihaela Radu, „Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic”, Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga” Ploiești, 2021, p. 660 ;

8. Catalogul Expoziției de Pictură și Sculptură Iser Iose, Ploiesci 1904;

9. Nicolae Petrescu Redi, op.cit., p. 126 ;

10. Paul D. Popescu, „Ploiești. Ghid de oraș” ,Editura Sport-Turism, București, p. 82;

11. Nicolae Petrescu Redi, op. cit., p. 128;

12. Emilia Luchian, Nicolae Petrescu Redi, „Oameni și instituții în Ploiești la sfârșitul secolului al XIX (1878-1900)”, Editura Karta-Graphic, Ploiești 2017,p. 57;

13.Al Barbuși Valeriu Neamțu, „Hrisovul pădurilor de brad. Valea superioară a Teleajenului”, Editura Publi-Ligna, București, 1992, p. 45;

14. Ioan Groșescu, „Puchenii Mari din moși strămoși”, Editura Ploiești Mileniul III, 2002, p. 111;

15.Nicolae Petrescu- Redi, op. cit., p.128;

16. Ibidem, p.32;

17. Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Mihaela Radu, op. cit., p. 660.

Legături externe

[[Categorie:]]