Wikipedia

Theodoric cel Mare

Theodoric cel Mare
Theoderich (Vischer).JPG
Statuie din bronz a lui Teodoric cel Mare, regele ostrogoților. Reconstituire de Peter Vischer, Innsbruck, Austria
Date personale
Născut454
lângă Carnuntum
Decedat526
Ravenna, Italia[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRavenna
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
PărințiTheodemir[2][3][4][5]
Ereleuva Modificați la Wikidata
Frați și suroriAmalafrida Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAudofleda[6]
Austrigusa[*][[Austrigusa (Peerage person ID=672445)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiAmalasuntha[7][8][9]
Theodegotho[*][[Theodegotho (450-507)|​]]
Ostrogotho[*][[Ostrogotho (480-520)|​]] Modificați la Wikidata
EtnieOstrogoți Modificați la Wikidata
ReligieArianism Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh
suveran[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRegatul Ostrogot[*]​[10]
Italia[11] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba gotică
limba latină Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege[*]​
Familie nobiliară Amali dynasty[*][[Amali dynasty (dynasty)|​]]
Domnie
Domnierege al ostrogoților: 471 – 526, rege al Italiei: 493 – 526
PredecesorTheodemir / Odoacru
SuccesorAthalaric
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Theodoric cel Mare (gotică: Þiudareiks; latină Flāvius Theodericus; greacă Θευδέριχος, Theuderikhos; engleza veche: Þēodrīc; nordică veche: Þjōðrēkr, Þīðrēkr; n. 454 – d. 30 august 526) a fost un rege al ostrogoților (471 – 526), conducător al Italiei (493 – 526), regent al vizigoților (511 – 526), succedând lui Odoacru, perioadă care marchează perioada de tranziție politică de după căderea Imperiului Roman de Apus. A pornit în Balcani, până să ajungă în Italia, titlul de magister militum și consul de la împăratul Imperiului Roman de Răsărit. Numele său în limba gotică Þiudareiks se traduce ca rege al poporului. El a devenit o legendă germanică. S-a născut lângă Carnuntum și era fiul regelui Theodemir. Încă de mic copil, tatăl său l-a oferit împăratului Leon, ca gaj al unui tratat de pace, crescând astfel în Constantinopolul sec. al V-lea. Lecțiile militare învățate în Imperiu i-au servit mai târziu pe câmpul de luptă. Trimis și sprijinit de Zenon, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, l-a înlăturat pe Odoacru, un comandant de mercenari barbari care preluase puterea în Roma detronându-l pe ultimul împărat roman Romulus Augustulus.

Vischer-Theodoric.jpg
Mausoleul lui Theodoric cel Mare, (Ravenna, Italia)

În timpul lui Theodoric cel Mare, Regatul ostrogot cuprindea Peninsula Italică și nord-vestul Peninsulei balcanice și avea capitala la Ravenna.

Printre consilierii lui Theodoric cel Mare au fost Boethius și Cassiodor.

TinerețeaModificare

Omul care a condus sub numele de Theodoric s-a nǎscut pe malurile lacului Neusiedl la un an dupǎ ce ostrogoții au detronat aproape un secol de dominație a hunilor. Fiul regelui Theodemir și al Erelievei, Theodoric a mers la Constantinopol tânǎr fiind ca ostatic pentru a securiza conformarea ostrogoților cu tratatul semnat de Theodemir cu împǎratul bizantin Leon. A trǎit mulți ani la curtea din Constantinopolul și a învǎțat multe despre administrația și tacticile militare romane, care i-au servit bine când a devenit conducǎtorul gotic a unei populații mixte, dar în mare parte romanizatǎ. Tratat cu favoare de împărații Leon și Zenon, a devenit magister militum în 483 și un an mai târziu a devenit consul. Apoi s-a întors sǎ trǎiascǎ alǎturi de ostrogoți când avea 31 de ani și a devenit regele lor în 488.

DomniaModificare

În timp, ostrogoții s-au stabilit în teritoriul bizantin ca foederati (aliați) ai romanilor, dar au fost din ce în ce în ce mai dificil pentru Zenon de a gestiona. Nu la mult timp după ce a devenit rege Theodoric, cei doi conducători au elaborat un aranjament benefic pentru ambele părți. Ostrogoții aveau nevoie de un loc de a trăi, și Zenon avea probleme grave cu Odoacru, regele Italiei, care a venit la putere în 476. Aparent un vicerege pentru Zenon, Odoacru a fost amenințător pentru teritoriul bizantin și care nu respectă drepturile cetățenilor romani din Italia. La încurajarea lui Zenon, Theodoric a invadat regatul lui Odoacru.

Theodoric a venit cu armata sa în Italia în 488, unde a câștigat bătăliile de la Isonzo și Verona în 489 și la Adda, în 490. În 493 a capturat Ravenna. Pe 2 februarie 493, Theodoric și Odoacru a semnat un tratat care a asigurat ambelor părți dreptul de a stăpâni peste Italia. Un banchet a fost organizat cu scopul de a sărbători acest tratat. În acest banchet care Theodoric îl ucide pe Odoacru cu propriile mâini.



Ca Odoacru, Theodoric a fost aparent doar un vicerege pentru împărat la Constantinopol. În realitate, el a fost capabil să evite supravegherea imperială, precum și relațiile dintre împărat și Theodoric fiind egale. Spre deosebire de Odoacru, cu toate acestea, Theodoric a respectat acordul făcut cu el și a permis cetățenilor romani din regatul său să fie judecați după dreptul roman și sistemul judiciar roman. Goții, între timp, au trăit sub propriile legi și obiceiuri. În 519, când o gloată au ars sinagogile din Ravenna, Theodoric a ordonat să reconstruiască orașul pe propria cheltuială.

 
Teritoriile lui Theodoric cel Mare în 523.

Theodoric cel Mare a închis alianțe sau a supus regatele germanice vecine. S-a aliat cu francii prin căsătoria sa cu Audofleda, sora lui Clovis I, și și-a căsătorit cu rudele de sex feminin cu principii sau regii ai vizigoților, vandalilor și burgunzilor. El a oprit raidurile vandale de pe teritoriile sale ale regelui Thrasamund, și a trimis o gardă de 5.000 de militari, cu Amalafrida, sora lui, când s-a căsătorit cu Thrasamund în 500. Pentru o mare parte a domniei sale, Theodoric a fost regele de facto a vizigoților, precum și, devenind regent pentru regele vizigot copil, Amalric, nepotul său, în urma înfrângerii lui Alaric al II-lea de către francii conduși de Clovis în 507. Francii au reușit să smulgă controlul Aquitaniei de la vizigoții, altfel Theodoric a fost capabil să învingă incursiunile lor.

Realizările lui Thedoric au început să se destrame, chiar înainte de moartea sa. El și-a căsătorit fiica, Amalasuntha, cu regele vizigot Eutharic, dar Eutharic a murit în august 522/523, astfel încât nici o legătură de durată dinastică al ostrogoților și a vizigoților a fost stabilit. În 522, regele catolic burgund Sigismund și-a ucis propriul fiu, nepotul lui Theodoric, Sergeric. Theodoric s-a răzbunat prin invadarea regatului burgund și apoi anexând partea sa de sud, probabil în 523. Restul a fost condus de fratele lui Sigismund, Godomar, arian, sub protecția goțiilor împotriva francilor. Acest lucru a adus pe teritoriul guvernat de Theodoric la o întindere impresionantă, dar în 523/524 noul rege catolic vandal Hilderic a închis-o pe Amalafrida și a ucis garda gotică. Theodoric a planificat o expeditie pentru a restabili puterea sa asupra regatului vandal, când a murit în 526.

Familia și copiiiModificare

El a avut o concubină în Moesia, numele său rămânând necunoscut, ce i-a dăruit două fiice:

S-a căsătorit cu Audofleda în 493, având cu acesta o fiică, Amalasuntha, regină a goților. Ea s-a măritat cu Eutharic și a avut doi copii: Athalaric și Matasuntha.

După moartea sa survenită la Ravenna în 526, Theodoric a fost succedat de nepotul său, Athalaric.

ReligiaModificare

În aproximativ 520, filosoful Boethius a devenit magister officiorum său (șeful guvernului și toate serviciile judiciare). Boethius a fost un om de știință, un elenist dedicat pe traducerea tuturor lucrărilor lui Aristotel în latină și armonizarea lor cu lucrările lui Platon. În cele din urmă Boethius a căzut în dizgrația lui Theodoric, probabil, dintr-o bănuiala că el a fost, în simpatie cu Iustinian, împăratul răsăritean, pentru arianul Theodoric a fost întotdeauna cumva în exteriorul creștinismului niceean. Theodoric a ordonat executarea lui Boethius în 525. Cassiodorus l-a succedat pe Boethius ca magister în 523. Prăpastia a fost tot mai mare între aristocrația senatorială antică al cărui centru era Roma și adepții statului gotic la Ravenna.

Theodoric în ultimii săi ani nu a mai fost patronul arian al toleranței religioase pe care părea a fi în timpul domniei lui. "Într-adevăr, moartea sa ceea ce ar fi putut foarte bine dezvoltat într-o persecuție majoră a bisericilor catolice din răzbunare pentru măsurile luate de Iustinian în Constantinopol împotriva arienilor acolo"[12]. Theodoric a fost de credință ariană. La sfârșitul domniei sale au apărut certuri cu subiecții săi romane și împaratul bizantin Iustinian peste problema arianismului. Relațiile dintre cele două națiuni s-au deteriorat, deși capacitatea militară a lui Theodoric i-a descurajat pe bizantini să pornească un război împotriva lui. După moartea sa, însă, reticența s-a stins repede.

MoștenireaModificare

Theodoric cel Mare a fost înmormântat la Ravenna, dar oasele sale au fost împrăștiate și mausoleul lui a fost transformat într-o biserică după ce Belizarie a cucerit orașul în 540. Mausoleul lui este una dintre cele mai frumoase monumente din Ravenna, dar statuia lui ecvestră, Regisole, care înfrumuseța cândva orașul, a fost ulterior îndepărtată și în cele din urmă distrusă în timpul Revoluției Franceze.

NoteModificare

  1. ^ „Theodoric cel Mare”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ IeSBE / Teodemir, ostgotski korol[*][[IeSBE / Teodemir, ostgotski korol (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ IeSBE / Teodorih Veliki[*][[IeSBE / Teodorih Veliki (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Theoderich der Große (ADB)[*][[Theoderich der Große (ADB) (biographical article by Felix Dahn)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ 1911 Encyclopædia Britannica/Theodoric[*][[1911 Encyclopædia Britannica/Theodoric (encyclopedia article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ La Préhistoire des Capétiens[*][[La Préhistoire des Capétiens (book by Christian Settipani)|​]], p. 52-53  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ IeL / Amalasonta[*][[IeL / Amalasonta |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Amalasvintha (ADB)[*][[Amalasvintha (ADB) (entry in the Allgemeine Deutsche Biographie)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ IeSBE / Amalazunta[*][[IeSBE / Amalazunta (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  11. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  12. ^ O'Donnell 1979, ch. 1.

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Theodoric cel Mare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Theodoric_cel_Mare&oldid=15520482