Theodoric cel Mare
Theodoric cel Mare | |
Statuie din bronz a lui Teodoric cel Mare, regele ostrogoților. Reconstituire de Peter Vischer, Innsbruck, Austria | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 454 lângă Carnuntum |
Decedat | 526 Ravenna, Italia[1] ![]() |
Înmormântat | Ravenna |
Cauza decesului | cauze naturale ![]() |
Părinți | Theodemir[2][3][4][5] Ereleuva ![]() |
Frați și surori | Amalafrida ![]() |
Căsătorit cu | Audofleda[6] Austrigusa[*] ![]() |
Copii | Amalasuntha[7][8][9] Theodegotho[*] Ostrogotho[*] ![]() |
Etnie | Ostrogoți ![]() |
Religie | Arianism ![]() |
Ocupație | monarh suveran[*] ![]() |
Locul desfășurării activității | Regatul Ostrogot[*][10] Italia[11] ![]() |
Limbi vorbite | Limba gotică limba latină ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | rege[*] |
Familie nobiliară | Amali dynasty[*] |
Domnie | |
Domnie | rege al ostrogoților: 471 – 526, rege al Italiei: 493 – 526 |
Predecesor | Theodemir / Odoacru |
Succesor | Athalaric |
Modifică date / text ![]() |
Theodoric cel Mare (gotică: Þiudareiks; latină Flāvius Theodericus; greacă Θευδέριχος, Theuderikhos; engleza veche: Þēodrīc; nordică veche: Þjōðrēkr, Þīðrēkr; n. 454 – d. 30 august 526) a fost un rege al ostrogoților (471 – 526), conducător al Italiei (493 – 526), regent al vizigoților (511 – 526), succedând lui Odoacru, perioadă care marchează perioada de tranziție politică de după căderea Imperiului Roman de Apus. A pornit în Balcani, până să ajungă în Italia, titlul de magister militum și consul de la împăratul Imperiului Roman de Răsărit. Numele său în limba gotică Þiudareiks se traduce ca rege al poporului. El a devenit o legendă germanică. S-a născut lângă Carnuntum și era fiul regelui Theodemir. Încă de mic copil, tatăl său l-a oferit împăratului Leon, ca gaj al unui tratat de pace, crescând astfel în Constantinopolul sec. al V-lea. Lecțiile militare învățate în Imperiu i-au servit mai târziu pe câmpul de luptă. Trimis și sprijinit de Zenon, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, l-a înlăturat pe Odoacru, un comandant de mercenari barbari care preluase puterea în Roma detronându-l pe ultimul împărat roman Romulus Augustulus.
În timpul lui Theodoric cel Mare, Regatul ostrogot cuprindea Peninsula Italică și nord-vestul Peninsulei balcanice și avea capitala la Ravenna.
Printre consilierii lui Theodoric cel Mare au fost Boethius și Cassiodor.
TinerețeaModificare
Omul care a condus sub numele de Theodoric s-a nǎscut pe malurile lacului Neusiedl la un an dupǎ ce ostrogoții au detronat aproape un secol de dominație a hunilor. Fiul regelui Theodemir și al Erelievei, Theodoric a mers la Constantinopol tânǎr fiind ca ostatic pentru a securiza conformarea ostrogoților cu tratatul semnat de Theodemir cu împǎratul bizantin Leon. A trǎit mulți ani la curtea din Constantinopolul și a învǎțat multe despre administrația și tacticile militare romane, care i-au servit bine când a devenit conducǎtorul gotic a unei populații mixte, dar în mare parte romanizatǎ. Tratat cu favoare de împărații Leon și Zenon, a devenit magister militum în 483 și un an mai târziu a devenit consul. Apoi s-a întors sǎ trǎiascǎ alǎturi de ostrogoți când avea 31 de ani și a devenit regele lor în 488.
DomniaModificare
În timp, ostrogoții s-au stabilit în teritoriul bizantin ca foederati (aliați) ai romanilor, dar au fost din ce în ce în ce mai dificil pentru Zenon de a gestiona. Nu la mult timp după ce a devenit rege Theodoric, cei doi conducători au elaborat un aranjament benefic pentru ambele părți. Ostrogoții aveau nevoie de un loc de a trăi, și Zenon avea probleme grave cu Odoacru, regele Italiei, care a venit la putere în 476. Aparent un vicerege pentru Zenon, Odoacru a fost amenințător pentru teritoriul bizantin și care nu respectă drepturile cetățenilor romani din Italia. La încurajarea lui Zenon, Theodoric a invadat regatul lui Odoacru.
Theodoric a venit cu armata sa în Italia în 488, unde a câștigat bătăliile de la Isonzo și Verona în 489 și la Adda, în 490. În 493 a capturat Ravenna. Pe 2 februarie 493, Theodoric și Odoacru a semnat un tratat care a asigurat ambelor părți dreptul de a stăpâni peste Italia. Un banchet a fost organizat cu scopul de a sărbători acest tratat. În acest banchet care Theodoric îl ucide pe Odoacru cu propriile mâini.
Ca Odoacru, Theodoric a fost aparent doar un vicerege pentru împărat la Constantinopol. În realitate, el a fost capabil să evite supravegherea imperială, precum și relațiile dintre împărat și Theodoric fiind egale. Spre deosebire de Odoacru, cu toate acestea, Theodoric a respectat acordul făcut cu el și a permis cetățenilor romani din regatul său să fie judecați după dreptul roman și sistemul judiciar roman. Goții, între timp, au trăit sub propriile legi și obiceiuri. În 519, când o gloată au ars sinagogile din Ravenna, Theodoric a ordonat să reconstruiască orașul pe propria cheltuială.
Theodoric cel Mare a închis alianțe sau a supus regatele germanice vecine. S-a aliat cu francii prin căsătoria sa cu Audofleda, sora lui Clovis I, și și-a căsătorit cu rudele de sex feminin cu principii sau regii ai vizigoților, vandalilor și burgunzilor. El a oprit raidurile vandale de pe teritoriile sale ale regelui Thrasamund, și a trimis o gardă de 5.000 de militari, cu Amalafrida, sora lui, când s-a căsătorit cu Thrasamund în 500. Pentru o mare parte a domniei sale, Theodoric a fost regele de facto a vizigoților, precum și, devenind regent pentru regele vizigot copil, Amalric, nepotul său, în urma înfrângerii lui Alaric al II-lea de către francii conduși de Clovis în 507. Francii au reușit să smulgă controlul Aquitaniei de la vizigoții, altfel Theodoric a fost capabil să învingă incursiunile lor.
Realizările lui Thedoric au început să se destrame, chiar înainte de moartea sa. El și-a căsătorit fiica, Amalasuntha, cu regele vizigot Eutharic, dar Eutharic a murit în august 522/523, astfel încât nici o legătură de durată dinastică al ostrogoților și a vizigoților a fost stabilit. În 522, regele catolic burgund Sigismund și-a ucis propriul fiu, nepotul lui Theodoric, Sergeric. Theodoric s-a răzbunat prin invadarea regatului burgund și apoi anexând partea sa de sud, probabil în 523. Restul a fost condus de fratele lui Sigismund, Godomar, arian, sub protecția goțiilor împotriva francilor. Acest lucru a adus pe teritoriul guvernat de Theodoric la o întindere impresionantă, dar în 523/524 noul rege catolic vandal Hilderic a închis-o pe Amalafrida și a ucis garda gotică. Theodoric a planificat o expeditie pentru a restabili puterea sa asupra regatului vandal, când a murit în 526.
Familia și copiiiModificare
El a avut o concubină în Moesia, numele său rămânând necunoscut, ce i-a dăruit două fiice:
- Theodegotha (cca. 473 – ?). În 494, ea s-a măritat cu Alaric al II-lea, fapt ce a întărit alianța dintre vizigoți și ostrogoți.
- Ostrogotha or Arevagni (cca. 475 – ?). În 494 or 496, ea s-a măritat cu regele Sigismund al Burgundiei, stabilind o alianță între ostrogoți și burgunzi.
S-a căsătorit cu Audofleda în 493, având cu acesta o fiică, Amalasuntha, regină a goților. Ea s-a măritat cu Eutharic și a avut doi copii: Athalaric și Matasuntha.
După moartea sa survenită la Ravenna în 526, Theodoric a fost succedat de nepotul său, Athalaric.
ReligiaModificare
În aproximativ 520, filosoful Boethius a devenit magister officiorum său (șeful guvernului și toate serviciile judiciare). Boethius a fost un om de știință, un elenist dedicat pe traducerea tuturor lucrărilor lui Aristotel în latină și armonizarea lor cu lucrările lui Platon. În cele din urmă Boethius a căzut în dizgrația lui Theodoric, probabil, dintr-o bănuiala că el a fost, în simpatie cu Iustinian, împăratul răsăritean, pentru arianul Theodoric a fost întotdeauna cumva în exteriorul creștinismului niceean. Theodoric a ordonat executarea lui Boethius în 525. Cassiodorus l-a succedat pe Boethius ca magister în 523. Prăpastia a fost tot mai mare între aristocrația senatorială antică al cărui centru era Roma și adepții statului gotic la Ravenna.
Theodoric în ultimii săi ani nu a mai fost patronul arian al toleranței religioase pe care părea a fi în timpul domniei lui. "Într-adevăr, moartea sa ceea ce ar fi putut foarte bine dezvoltat într-o persecuție majoră a bisericilor catolice din răzbunare pentru măsurile luate de Iustinian în Constantinopol împotriva arienilor acolo"[12]. Theodoric a fost de credință ariană. La sfârșitul domniei sale au apărut certuri cu subiecții săi romane și împaratul bizantin Iustinian peste problema arianismului. Relațiile dintre cele două națiuni s-au deteriorat, deși capacitatea militară a lui Theodoric i-a descurajat pe bizantini să pornească un război împotriva lui. După moartea sa, însă, reticența s-a stins repede.
MoștenireaModificare
Theodoric cel Mare a fost înmormântat la Ravenna, dar oasele sale au fost împrăștiate și mausoleul lui a fost transformat într-o biserică după ce Belizarie a cucerit orașul în 540. Mausoleul lui este una dintre cele mai frumoase monumente din Ravenna, dar statuia lui ecvestră, Regisole, care înfrumuseța cândva orașul, a fost ulterior îndepărtată și în cele din urmă distrusă în timpul Revoluției Franceze.
NoteModificare
- ^ „Theodoric cel Mare”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ IeSBE / Teodemir, ostgotski korol[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ IeSBE / Teodorih Veliki[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Theoderich der Große (ADB)[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ 1911 Encyclopædia Britannica/Theodoric[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ La Préhistoire des Capétiens[*] , p. 52-53 Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ IeL / Amalasonta[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Amalasvintha (ADB)[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ IeSBE / Amalazunta[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ O'Donnell 1979, ch. 1.
Legături externeModificare
- Peter Heather, 1996, "The Goths" (Blackwell, Oxford)
- O'Donnell, James J. 1979, Cassiodorus. (University of California Press) [1]
- Encyclopaedia Britannica 1911: "Dietrich of Bern"
- Rolf Badenhausen, "Merovingians by the Svava?": discussion based on the Skokloster Svava, Stockholm catalogued as Skokloster-Codex-I/115&116 quarto, E 9013.
- John Moorhead, 1992. Theoderic in Italy (Oxford: Oxford University Press) ISBN 0-19-814781-3.
- Theodoric the Great at MiddleAges.net
- Theodoric the Goth, 1897, by Thomas Hodgkin, from Project Gutenberg
- Theodoric the Great at the Catholic Encyclopedia
- FMG on Theodoric the Great, King of Italy
- Teodoric - un rege got pentru Italia Arhivat în , la Wayback Machine., 6 decembrie 2006, Gabriel Tudor, Revista Magazin