Cimbru de câmp
Cimbrul de câmp sau lămâioara[1] (Thymus vulgaris) este o plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie. Poartă și denumirile de cimbru, lămâioară, sărpun, schinduf, timian sau timișor. În Evul Mediu, planta simboliza curajul și era folosită ca tratament pentru simptome psihiatrice.
Cimbru de câmp Thymus vulgaris | |
---|---|
Clasificare științifică | |
Regn: | Plantae |
Diviziune: | Magnoliophyta |
Clasă: | Magnoliopsida |
Subclasă: | Asteridae |
Ordin: | Lamiales |
Familie: | Lamiaceae |
Gen: | Thymus |
Specie: | T. vulgaris |
Nume binomial | |
Thymus vulgaris L., 1753 | |
Modifică text |
Thymus vulgaris L. este o specie din genul Thymus care înflorește vara—toamna cu flori lila-roz[2].
Caracteristici
modificareCimbru de câmp este o plantă multianuală care își dezvoltă în primele stadii de dezvoltare o rădăcină pivotantă puternic ancorată în pământ. În următorii ani, rădăcina se va ramifica iar din ramificații vor pleca în vegetație alte plante dând naștere unei tufe, alcătuită dintr-o rădăcină și mai multe tulpini[3].
- Florile sunt de culoare lila-roz, câte 3—6, în verticil terminal sau în axa frunzei, deseori în spic[2].
- Frunzele sunt liniare până la eliptice, scurt-pețiolate, cu marginea rulată, tomentoase pe partea inferioară, glabre pe cea superioară[2].
- Tulpina este bogat ramificată, până la 30 centimetri înălțime, dreaptă, aromatică.
Înmulțire
modificareSe înmulțește prin semințe și divizare.
Note
modificare- ^ Zaharia C. Panțu: „Plantele cunoscute de poporul român. Vocabular botanic cuprinzând numirile române, franceze, germane și științifice“, Institutul de Arte Grafice și Editură „MINERVA“, București (1929), p. 355
- ^ a b c Milea Preda - Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București - 1989, pag. 513
- ^ Confuzii frecvente cimbru sau cimbrișor