Tihon al Moscovei
Tihon al Moscovei | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Q4223840(d), Toropets Uyezd(d), RSFS Rusă, URSS ![]() |
Decedat | (60 de ani)[1][2] ![]() Moscova, RSFS Rusă, URSS ![]() |
Înmormântat | Novoe Donskoe kladbișce[*] Mănăstirea Donskoi[*] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() ![]() |
Religie | creștinism ortodox[*] ![]() |
Ocupație | preot ![]() |
Limbi vorbite | limba rusă[3] ![]() |
Venerație | |
Sărbătoare | 26 septembrie 7 februarie 7 aprilie 9 octombrie 18 octombrie 18 noiembrie ![]() |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Tihon al Moscovei (n. , Q4223840(d), Toropets Uyezd(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse de după Revoluția din Februarie și prăbușirea Imperiului Țarist.
În anul 1918 a fost de acord ca episcopii din Basarabia să decidă singuri sub ce formă și de care structură bisericească doresc să aparțină. Presiunea autorităților române a dus la exilul arhiepiscopului Anastasie Gribanovski al Chișinăului și al celor doi episcopi vicari ai săi.
În anul 1921 a acordat același drept și Bisericii Ortodoxe Estoniene.
În 1922 patriarhul Tihon a fost arestat de autoritățile sovietice și suspendat din funcție. A fost eliberat în 1923, sub presiune externă.
A murit în 1925, probabil otrăvit.
În anul 1981 fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei ca „mărturisitor al credinței”. Patriarhia Moscovei l-a canonizat de asemenea în 1989, act survenit pe fondul dezghețului relațiilor sovieto-americane în cadrul politicii de Glasnost (deschidere) promovată de Mihail Gorbaciov.