Tihon al Moscovei
| Tihon al Moscovei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Q4223840(d), Toropets Uyezd(d), RSFS Rusă, URSS |
| Decedat | (60 de ani)[1][2] Moscova, RSFS Rusă, URSS |
| Înmormântat | Novoe Donskoe kladbișce[*] Mănăstirea Donskoi[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus.svg){kind=small} Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot |
| Limbi vorbite | limba rusă[3] |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 26 septembrie 7 februarie 7 aprilie 9 octombrie 18 octombrie 18 noiembrie |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Tihon al Moscovei (n. , Q4223840(d), Toropets Uyezd(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse de după Revoluția din Februarie și prăbușirea Imperiului Țarist.
În anul 1918 a fost de acord ca episcopii din Basarabia să decidă singuri sub ce formă și de care structură bisericească doresc să aparțină. Presiunea autorităților române a dus la exilul arhiepiscopului Anastasie Gribanovski al Chișinăului și al celor doi episcopi vicari ai săi.
În anul 1921 a acordat același drept și Bisericii Ortodoxe Estoniene.
În 1922 patriarhul Tihon a fost arestat de autoritățile sovietice și suspendat din funcție. A fost eliberat în 1923, sub presiune externă.
A murit în 1925, probabil otrăvit.
În anul 1981 fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei ca „mărturisitor al credinței”. Patriarhia Moscovei l-a canonizat de asemenea în 1989, act survenit pe fondul dezghețului relațiilor sovieto-americane în cadrul politicii de Glasnost (deschidere) promovată de Mihail Gorbaciov.