Tlaloc
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Tlaloc (pronunție în limba nahuatl clasică: [ˈtɬaːlok])[1] era zeul ploii, fertilității și al apei la azteci. El a fost venerat pe scară largă ca un dăruitor al vieții și susținerii. Cu toate acestea, el a fost, de asemenea, temut pentru capacitatea sa de a trimite grindina, tunetul și fulgerul si pentru a fi stăpânul elementului puternic al apei. Tlaloc este de asemenea, asociat cu peșterile, râurile și cu muntele său sacru.
Formele lui animaliere includ eroii și creaturile de apă, cum ar fi amfibienii, melcii și, posibil, creaturile marine, în special crustaceele.[2] Gălbenelele mexicane, tagetes lucida, cunoscute de azteci ca yauhtli, au fost un alt simbol important al zeului și au fost arse ca o tămâie ritualică în ceremoniile religioase native.
Cultul lui Tlaloc este unul dintre cele ma vechi din Mexicul antic. Deși numele „Tlaloc” este aztec, mayașii aveau și ei un zeu al ploii, pe care îl numeau Chac.
Reprezentări
modificare
În iconografia aztecă, Tlaloc este adesea reprezentat ca având colții lungi și ochii bulbucații. Se crede că era unul dintre cele mai venerate divinități la Teotihuacan, aici fiind reprezentat ca având caracteristici (inclusiv colți) de jaguar. Această înfățișare diferă față de cea a versiunii mayașe a lui Tlaloc, reprezentarea mayașă nevând vreo legătură cu jaguarii.
Note
modificare- ^ Andrews, J. Richard (). Introduction to Classical Nahuatl (ed. revised). Norman: University of Oklahoma Press. ISBN 0-8061-3452-6. OCLC 50090230.
- ^ „Frogs and toads”. mexicolore.co.uk.
