Trăpaș francez
Trăpașul francez (fr. Trotteur français) este o rasă de cai crescută pentru cursele de trap atât cele călare, cât și cele de atelaje.[1] A fost selecționat anume pentru curse în secolul al XIX-lea în regiunea Normandia în Nord-Vestul Franței.[2]
Istorie
modificarePrima cursă de trap în Franța a fost organizată în 1806 pe Champ de Mars în Paris.[1] Selecționarea trăpașilor pentru curse s-a început în Normandia în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea.[2] A avut la bază caii de tracțiune locali, cărora li s-au alăturat pursângele englez, trăpașul de Norfolk, Hackney și trăpașul american.[3]
Un registru genealogic a fost înființat în 1906; eligibilitatea unui cal pentru înregistrare era determinată de performanță. Rasa a fost recunoscută oficial în 1922.[3] În 1937 registrul genealogic a fost închis pentru caii crescuți în afara Franței; de atunci a fost permisă înregistrarea doar a unui număr redus de metiși cu trăpașul american.[1]
Caracteristici
modificare
Nu există un standard al rasei pentru trăpașul francez. Este compact și de mărime mijlocie — de obicei între 154 și 167 cm la greabăn — și de cele mai multe ori roib sau murg.[3] Umărul este oblic și sternul proeminent. Profilul facial este drept.
În pofida influenței trăpașului american, care este o rasă cu foarte mulți buiestrași, trăpașul francez aleargă la trap obișnuit.[1] Are o anduranță mai mare decât trăpașul american; ajunge la maturitate mai târziu, dar prezintă o viață mai îndelungată în calitate de cal de curse.[3]
Utilizare
modificare
Reprezentanții acestei rase participă la cursele de trap atât încălecați, cât și înhămați la atelaje numite sulky; circa nouăzeci la sută dintre curse sunt cele de sulky. Doar aproximativ o treime dintre mânjii născuți în fiecare an se califică în cele din urmă pentru curse.[4] Calificarea constă în a efectua o alergare pe distanța de 2000 m și a reuși un timp mediu de referință pe 1000 m în funcție de vârstă (2, 3, 4 sau 5+ ani).[5][6] Datorită anduranței sale trăpașul francez excelează în cursele pe distanță medie, mai ales cele de peste 4000 m.[7]
Principalele curse de trap franceze sunt Prix de Cornulier pentru trăpașii încălecați și Prix d'Amerique pentru sulky. Până în 1995 patru cai au reușit să învingă în ambele curse.[1] Marele campion Ourasi născut în 1980 a câștigat de cele mai multe ori premiul întâi la Prix d'Amerique — de patru ori.
Note
modificare- ^ a b c d e Elwyn Hartley Edwards (1994). The Encyclopedia of the Horse. London; New York; Stuttgart; Moscow: Dorling Kindersley. ISBN 0751301159.
- ^ a b Société d’encouragement à l’élevage du cheval français (2010). „Le Trotteur Français”. Arhivat din original în .
- ^ a b c d Valerie Porter, Lawrence Alderson, Stephen J.G. Hall, D. Phillip Sponenberg (2016). Mason's World Encyclopedia of Livestock Breeds and Breeding(sixth edition). Wallingford: CABI. ISBN 9781780647944. https://books.google.it/books?id=2UEJDAAAQBAJ
- ^ Société d’encouragement à l’élevage du cheval français] (26 February 2019). „Le Trotteur Français”. Arhivat din original în .
- ^ „Source PMU”.
- ^ 10 aout 2015, publié au journal officiel de la république française le 18 aout 2015. „« Règlement du stud book du trotteur français »”. Arhivat din original la .
- ^ Jasper Nissen: Enzyklopädie der Pferderassen. Franckh-Kosmos Verlags GmbH & Co, Stuttgart 2003, ISBN 3-440-09723-4.