Traian Belașcu a fost un preot greco-catolic trecut la Biserica Ortodoxă Română și numit vicar al Mitropoliei Ardealului.

Biografie

modificare

A participat la 1 octombrie 1948, ca președinte ales[1], la adunarea dintr-o sală de gimnastică din Cluj menită să legitimizeze trecerea greco-catolicilor români în bloc la Biserica Ortodoxă Română unde ține și un discurs[2]. În același an, conduce lucrările Marii Adunări Bisericești întrunite cu același scop la Alba Iulia[2].

Deși conducerea Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică), care mai era în libertate, ceruse, în mod imperativ, tuturor preoților greco-catolici să nu participe, prin faptul că a participat la adunarea celor 37 de preoți greco-catolici, de la 1 octombrie 1948, preotul protopop de Țichindeal Traian Belașcu[3] s-a aflat sub incidența Decretului de excomunicare de la 1 octombrie 1948 (ipso facto), emis de episcopul român unit cu Roma (greco-catolic) de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu[4]

  • Când frații sunt împreună, Sibiu, 1956 [1]
  1. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ a b http://ebooks.unibuc.ro/istorie/religie/unificarea%20bisericii.htm
  3. ^ Preotul Traian Belașcu a fost unicul protopop greco-catolic participant la adunarea din 1 octombrie 1948.
  4. ^ Alexandru Mircea, Pamfil Cârnațiu, Mircea Todericiu, Biserica Română Unită, Madrid, 1952, p. 318.

Bibliografie

modificare
  • Ovidiu Bozgan, Biserica Română Unită între rezistență și "unificare religioasă". Contribuții documenatare, în Ovidiu Bozgan, Studii de Istoria Bisericii (referința exactă: [2] Arhivat în , la Wayback Machine.)
  • André Kom, Unificarea Bisericii Unite cu Biserica Ortodoxă Română în 1948 în Ovidiu Bozgan, Studii de Istoria Bisericii (referința exactă: [3])
  • Alexandru Mircea, Pamfil Cârnațiu, Mircea Todericiu, Biserica Română Unită, Madrid, 1952.