Traité de bave et d'éternité
| Traité de bave et d'éternité | |
| Rating |  |
|---|---|
| Titlu original | Traité de bave et d'éternité |
| Gen | dramă  |
| Regizor | Isidore Isou[1] |
| Distribuție | Blaise Cendrars Blanchette Brunoy[*] Isidore Isou Jean Cocteau Jean-Louis Barrault[*] Marcel Achard[*] Maurice Lemaître[*] |
| Premiera | |
| Durata | 120 min.[2] |
| Țara | .svg){kind=small} Franța |
| Limba originală | limba franceză |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Traité de bave et d'éternité este un film avangardist francez din 1951, regizat de Isidore Isou, care își are originea în letrism, mișcare artistică și literară din Paris, al cărei fondator este Isou.[3] A fost prezentat în 1951 la Festivalul de Film de la Cannes, unde a stârnit controverse.[4]
Structură
modificare
Traité de bave et d'éternité este structurat în trei părți. Prima parte este intitulată Le principe (Principiul) înfățișează oameni care se plimbă pe străzile Parisului, în timp ce se aude o ceartă la o societate de film. În partea a doua, Le developpement (Dezvoltarea), este prezentată o întâlnire romantică. Această secțiune este combinată cu înregistrări recuperate. Ultima parte, La preuve (Dovada) folosește imagini din ce în ce mai abstracte, iar coloana sonoră reia cearta din prima parte și intercalează și poezie letristă.[5]
Producție și lansare
modificareIsou a început filmările în 1950.[6] Scenele diverșilor letriști care se plimbau au fost filmate pe străzile din Saint-Germain-des-Prés.[5] Isou a folosit înregistrări recuperate abandonate de Ministerul Apărării și diferite laboratoare de film din Franța.[6]
Isidore Isou a proiectat pentru prima dată o versiune brută de patru ore și jumătate a filmului pe 20 aprilie 1951.[7] De teamă că va fi deportat din Franța în cazul unei controverse publice, Isou a transferat filmul la Festivalul de Film de la Cannes din 1951, cu ajutorul lui Marc'O, François Dufrene, Maurice Lemaître și Gil J. Wolman. Deși nu a reușit să introducă filmul în festival, a obținut permisiunea de a-l prezenta la Teatrul Vox.[8]
Filmul a stârnit comentarii negative la premieră, deoarece doar prima treime a filmului era complet finalizată.[9] Din acest motiv, proiecția s-a încheiat devreme.[10] Imediat ce filmul a fost finalizat, Ciné-Club Avant-Garde 52 l-a difuzat la Musée de l'Homme din Paris. Începând din ianuarie 1952, a rulat timp de două săptămâni la Studio de l'Etoile. Regizorul Jean Cocteau i-a acordat lui Isou „Prix de spectateurs d’avant-garde” pentru Traité de bave et d'éternité.[11]
Influență
modificareTraité de bave et d'éternité a fost prima lucrare cinematografică a mișcării letriste. Filmul a exercitat o influență pregnantă asupra operei regizorului american Stan Brakhage.[12]
Note
modificare- ^ http://www.imdb.com/title/tt0207801/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Traité de bave et d'éternité”, Internet Movie Database
- ^ Andrew Hussey, The Strange and Enchanted Life of Isidore Isou, Reaktion Books, pp. 201-204
- ^ „Book Review of Speaking East: The Strange and Enchanted Life of Isidore Isou by Andrew Hussey” (în engleză). Whitehot Magazine of Contemporary Art. Accesat în .
- ^ a b Cabañas 2014, p. 31.
- ^ a b Wall-Romana 2012, p. 229.
- ^ Bergan, Ronald (), „Is cinema dead?”, The Guardian (în engleză), ISSN 0261-3077, accesat în
- ^ Uroskie, Andrew V. (2011). „Beyond the Black Box: The Lettrist Cinema of Disjunction”. October. 135: 23–26.
- ^ Cabañas 2014, p. 25.
- ^ Wall-Romana 2012, p. 230.
- ^ Verrone, William E.B. (2011). The Avant-Garde Feature Film: A Critical History, McFarland & Company, p. 65
- ^ Cabañas 2014, pp. 136-137.
Bibliografie
modificare- Cabañas, Kaira M (). Off-Screen Cinema: Isidore Isou and the Lettrist Avant-Garde. University of Chicago Press.
- Wall-Romana, Christophe (). Cinepoetry: Imaginary Cinemas in French Poetry. Fordham University Press.