Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească” în cea latină

Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească” în cea latină a început odată cu punerea în aplicare a Legii nr. 3462 din 31 august 1989 adoptată de Parlamentul Republicii Moldova și publicată în Monitorul oficial n° 9 (N-3462-XI) din același an^[1].

Transcrierea alfabetului „moldovenesc” specific acestei Republici unionale sovietice (și încă folosit în Republica Moldovenească Nistreană) se efectuează astfel :

Alfabetul Chirilic	Alfabetul latin
А	A
Б	B
В	V
Г	G
ГЕ	GHE
ГИ	GHI
Д	D
Е	E
Ё	IO
Ж	J
ӁЕ	GE
ӁИ	GI
З	Z
И	I
Й	I
К	C
КЕ	CHE
КИ	CHI
Л	L
М	M
Н	N
О	O
П	P
Р	R
С	S
Т	T
У	U
Ф	F
Х	H
Ц	Ț
Ч	CE/CI
Ш	Ș
Щ	-
Ъ	-
Ы	Â, Î
Ь	I
Э	Ă
Ю	IU
Я	IA, EA

Acest sistem de transliterare se folosește pentru:

textele în limba „moldovenească”-română scrise, între 1938 și 1989 (conform pricazului sovietic din 27 februarie 1938 emis în RASSM^[2]), cu litere chirilice rusești, diferite de cele ale alfabetului slavonic folosit până în sec. XIX în Moldova/Basarabia^[3];
textele și denumirile în limba „moldovenească”-română încă scrise și în zilele noastre, cu litere chirilice rusești în Transnistria.

În schimb, sistemul nu se aplică pentru:

numele și denumirile rusești, bieloruse și ucrainene prezente în limba „moldovenească”-română, a căror transliterare urmează reguli conforme sistemului rusesc de transliterare : de exemplu Alexandru Plămădeală pentru « Александр Плэмэдялэ », dar Aleksandr Soljenițîn pentru « Александр Солженицын » (deși în această privință, există obiceiuri diferite de-o parte și de cealaltă a Prutului : în Republica Moldova rareori se respectă acest principiu și în general se folosește în mod impropriu același sistem ca pentru limba „moldovenească”-română, în timp ce în România se folosește sistemul rusesc de transliterare pentru denumirile rusești, bieloruse și ucrainene).
ortografierea autentică a denumirilor provenind din limbi scrise în litere latine: bunăoară James Bond, Saskatchewan, Bordeaux și Washington – și nu Geims Bond, Sascaceoan, Bordo sau Oașington.

Notă

^ „Vezi pe”. Arhivat din original la 9 decembrie 2013. Accesat în 10 mai 2013.
^ Gheorghe Negru : Politica etno-lingvistică a R.S.S.M., ed. Prut Internațional, Chișinău 2000, ISBN 9975-69-100-5, pag. 20-24
^ Alfabetul slavonic folosit până în sec. XIX în Moldova/Basarabia și celelalte țări române cuprindea literele următoare : А а, Ъ ъ (= ă), Б б, Β β, Ґ γ, Δ δ, Є є, ζ ʝ, С с, І ι, К к, Λ λ, М м, Ν н, О о, П п, Р р, Т m, Υ υ, Ф ф, Х х, Џ џ (= ț), Ч ч, Ш ш, Щ щ (= șt), Ђ ђ (= î, â), Ξ ξ (= x), Ζ z ; vezi Denis Deletant, Slavonic letters in Moldova, Wallachia & Transylvania from the tenth to the seventeenth centuries, ed. Enciclopedică, București 1991 și Costache Negruzzi, Courrier des deux sexes, I, nr. 22, p. 337–343.

Bibliografie

Gheorghe Negru: „Politica lingvistică din R. S. S. Moldovenească”, ed. Prut internațional, Chișinău 2000, ISBN 9975-69-100-5, 132 pp.

Vezi și

Limba moldovenească
Transliterare
"Transliterare".
"Transliterare de toate alfabete Arhivat în 17 noiembrie 2017, la Wayback Machine.".

[1] „Vezi pe”. Arhivat din original la 9 decembrie 2013. Accesat în 10 mai 2013.

[2] Gheorghe Negru : Politica etno-lingvistică a R.S.S.M., ed. Prut Internațional, Chișinău 2000, ISBN 9975-69-100-5, pag. 20-24

[3] Alfabetul slavonic folosit până în sec. XIX în Moldova/Basarabia și celelalte țări române cuprindea literele următoare : А а, Ъ ъ (= ă), Б б, Β β, Ґ γ, Δ δ, Є є, ζ ʝ, С с, І ι, К к, Λ λ, М м, Ν н, О о, П п, Р р, Т m, Υ υ, Ф ф, Х х, Џ џ (= ț), Ч ч, Ш ш, Щ щ (= șt), Ђ ђ (= î, â), Ξ ξ (= x), Ζ z ; vezi Denis Deletant, Slavonic letters in Moldova, Wallachia & Transylvania from the tenth to the seventeenth centuries, ed. Enciclopedică, București 1991 și Costache Negruzzi, Courrier des deux sexes, I, nr. 22, p. 337–343.

[1]

[2]

[3]