Tratatul de la Aynalıkavak

Tratatul de la Aynalıkavak a fost un tratat între Imperiul Otoman și Imperiul Rus, semnat pe 10 martie 1779. Aynalıkavak este un palat în Istanbul, fiind loc semnării tratatului

Hanatul Crimeii în urma semnării tratatului de la Kuciuk-Kainargi din 1774.

CauzeModificare

Imperiul Otoman a pierdut Hanatul Crimeii, o dependență otomană din 1478, în condițiile tratatului de la Küçükkaynarca din 1774. Hanul crimean, Devlet Giray, (Devlet al IV-lea) a făcut apel la Poarta otomană pentru a reînnoi dependența regiunii, o propunere care nu a fost posibilă în condițiile termenilor de la Kuciuc-Kainargi. Guvernul rus l-a obligat pe Devlet al IV-lea să abdice din cauza discuțiilor cu Poarta pentru schimbarea dependenței și l-a înlocuit cu un han pe care îl putea manipula mai bine, Șahin Giray. Otomanii au declarat intervenția Rusiei în Crimeea împotriva termenilor tratatului de la Küçükkaynarca.

TratatulModificare

Cu ambasadorul francez ca mediator, cele două imperii au semnat tratatul de Aynalıkavak pentru a rezolva tensiunile în desfășurare din Crimeea. Termenii tratatului au fost:[1][2]

  • Termenii tratatului de la Kuciuk-Kainargi au fost ratificați.
  • Ambele imperii au promis să nu intervină în politica crimeană.
  • Partea rusă a promisă să retragă toate trupele din hanat în decurs de 3 luni și 26 de zile.
  • Partea otomană îl recunoaște pe Șahin Giray ca han.
  • Navelor comerciale ruse li se acordă dreptul de liberă trecere în Marea Mediterană.

UrmăriModificare

Împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a planificat anexarea Crimeei, dar era conștient de posibilele consecințe. Ecaterina a intrat în discuții cu Suedia, care a asigurat-o că nu va intra într-o alianță cu turcii, în cazul anexării ruse a Crimeii. Rusia a anexat, în cele din urmă, Crimeea în 1783.

NoteModificare

  1. ^ Prof.Yașar Yücel-Prof Ali Sevim:Türkiye tarihi vol.IV, AKDTYKTTK Yayınları, 1991, pp. 69
  2. ^ Nicolae Jorga: Geschichte des Osmanischen Reiches V, (trans. by Nilüfer Epçeli),İstanbul 2009, ISBN 975-6480-17-3 p.33