Tratatul japonezo-coreean din 1905

Tratatul Eulsa
Tratatul japonezo-coreean din 1905
Jeongdong19.jpg
Prima pagină a tratatului
Negociatnoiembrie 9, 1905; acum 115 ani (1905-11-09)
Semnatnoiembrie 17, 1905; acum 115 ani (1905-11-17)
Biblioteca imperială, Hanseong, Imperiul Coreean
Intrat în vigoarenoiembrie 17, 1905; acum 115 ani (1905-11-17)
Semnatari Imperiul Japonez
 Imperiul Coreean

Tratatul japonezo-coreean din 1905, cunoscut și ca Tratatul Eulsa, Tratatul silit Eulsa ori Tratatul protectoratului nipono-coreean, a fost un acord dintre Imperiul Japonez și Imperiul Coreean din 1905. Negocierile au fost încheiate pe 17 niembrie 1905.[1] Tratatul a lipsit Coreea de suveranitatea sa diplomatică și a făcut din Coreea un protectorat al Japoniei imperiale. Tratatul a fost un rezultat al victoriei Japoniei Imperiale în Războiul ruso-japonez din 1905.[2]

DenumiriModificare

În metonimia Tratatul Eulsa,[3] cuvântul Eulsa ori Ulsa derivă din al 42-lea al ciclului sexagenar al calendarului coreean în care a fost semnat tratatul.[4] Tratatul mai este cunoscut și ca A doua convenție Japonia-Coreea (japoneză: 第二次日韓協約, coreeană: 제2차 한일협약, 第二次韓日協約),[5] Tratatul de restricție Eulsa (coreeană: 을사늑약, 乙巳勒約),[5] Tratatul de protecție Eulsa (japoneză: 乙巳保護条約, coreeană: 을사보호조약),și Tratatul de protecție a Coreei (japoneză: 韓国保護条約).

Contextul istoricModificare

După victoria Japoniei Imperiale în Războiul ruso-japonez, după care a urmat retragerea sprijinului rus pentru coreeni și semnarea Acordului Taft–Katsura, prin care se presupune că Statele Unite au fost de acord să nu se amestece în intervenția Japoniei în Coreea, guvernul nipon a căutat să oficializeze sfera de influență din Peinsula Coreeană.

Delegații ai ambelor imperii s-au întâlnit la Seul pentru rezolvarea problemelor care priveau viitorul politicii externe coreene. În condițiile în care Palatul imperial coreean era ocupat de trupele japoneze iar forțele terestre nipone erau staționate în poziții strategice din întreaga Coreea, coreenii erau puternic dezavantajați în negocieri.

„Negocierea” tratatuluiModificare

 
Clădirea bibliotecii imperiale unde a fost semnat tratatul

Itō Hirobumi a sosit în Hanseong pe 9 noiembrie 1905 și i-a înmânat împăratului coreean Gojong o scrisoare din partea împăratului japonez prin care i se cerea să semneaze tratatul. Itō Hirobumi a ordonat trupelor japoneze să încercuiască pe 15 noiembrie palatul imperial din Seul și l-a amenințat pe împărat, încercând să îl forțeze să semneze tratatul.

Pe 17 noiembrie 1905, Ito feldmareșalul Hasegawa Yoshimichi au intrat în clădirea Jungmyeongjeon, biblioteca imperială construită după un proiect rus, parte a Palatului Deoksu, și au încercat să îl convingă pe Gojong să accepte condițiile convenției, dar împăratul a refuzat. Ito a făcut mai apoi presiuni asupra membrilor guvernului, la început făcând amenințări volate, iar mai apoi foarte explicite, pentru ca aceștia să semeneze tratatul. [6] După cum se spune, premireul coreean Han Gyu-seol s-a opus, protestând zgomotos. Ito a ordonat soldaților să îl închidă pe premierul coreean în camera sa și l-a amenințat pe acesta din urmă că, dacă va continua să țipe, va da ordin să fie ucis.[7] Până în celed in urmă, membrii cabinetului au semnat acordul care fusese pregătit de Ito să fie prezentat împăratului în Jungmyeongjeon. Acordul asigura Imperiului Japonez controlul complet asupra politicii externe a Coreei[8] precum și asupra tuturor activităților de import-export desfășurate prin porturile coreene.

Prevederile tratatuluiModificare

Acest tratat a privat Koreea de suveranitatea sa diplomatică,[9][10][11] transformând practic Coreea într-un protectorat al Imperiul Japonez.[12] Dispozițiile tratatului au intrat în vigoare la 17 noiembrie 1905 și au pus bazele Tratatului japonezo-coreean din 1907 și a Tratatului de anexare a Coreei din 1910.[13]

Se considera că tratatul a intrat în vigoare după ce a primit semnătura a cinci miniștri coreeni:[14]

  • Ministrul educației Lee Wan-yong (이완용; 李完用)
  • Ministrul armatei Yi Geun-taek (이근택; 李根澤)
  • Ministrul afacerilor interne Yi Ji-yong (이지용; 李址鎔)
  • Ministrul afacerilor externe Park Je-sun (박제순; 朴齊純)
  • Ministrul agriculturii, comerțului și industriei Gwon Jung-hyeon (권중현; 權重顯)

Împăratul Gojong al Coreei nu a consimțit sau nu a semnat tratatul. Alți oficiali care au contestat tratatul au fost:

  • Prim-ministrl Han Gyu-seol (한규설; 韓圭卨)
  • Ministrul de finanțe Min Yeong-gi (민영기; 閔泳綺)
  • Ministrul de justițe Yi Ha-yeong (이하영; 李夏榮). Mai târziu, totuși, el a acceptat să semneze tratatul.

ControverseModificare

 
Scrisoarea de respingere a „tratatului din 1905” trimisă de împăratul Gojong în Aglia

Împăratul Gojong a trimis scrisori personale principalilor șefi de stat, cărora le-a cerut sprijinul pentru respingerea tratatului semnat ilegal.[15] Pe 21 februarie 1908, el a trimis 17 scrisori purtând sigiliul său imperial următorilor lideri ai unor mari puteri:

În 1907, împăratul Gojong a trimis trei emisari secreți la A doua conferință internațională de pace de la Haga ca să protesteze împotriva ilegalității Tratatului Eulsa. Marile puteri au refuzat să accepte reprezentanților coreeni la conferința de pace.

Nu doar împăratul a protestat împotriva tratatului. Doi oficiali de rang înalt, Jo Byeong-se și Min Yeong-hwan, care au fost lideri ai mișcării împotriva semnării tratatului, s-au sinucis în semn de protest. Aristocrați locali și cetățeni de rând s-au alăturat Armatelor celor drepți. Acești luptători au fost numiți „Eulsa euibyeong" (을사의병, 乙巳義兵), tradus aproximativ prin „Armata celor drepți împotriva Eulsa”.

După intrarea în vigoare a tratatului, împăratul Gojong a încercat să apeleze la comunitatea internațională și să protesteze împotriva tratatului nedrept, inclusiv prin trimiterea unui ambsador special la Haga. Aceste acțiuni au contribuit în mod direct la abdicarea forțată a împăratului Gojong.

Anularea tratatuluiModificare

Ulterior, acest tratat a fost confirmat ca fiind „deja nul și neavenit” Tratatul privind relațiile de bază dintre Japonia și Republica Coreea încheiat în 1965.[16]

Într-o declarație comună din 23 iunie 2005, oficialii Coreei de Sud și Coreei de Nord și-au reiterat poziția conform căreia tratatul Eulsa este nul datorită faptului că a fost semnat sub amenințarea japonezilor.

Începând cu 2010, Coreea de Sud confiscat proprietățile și alte bunuri de ale urmașilor persoanelor identificate ca fiind colaboratori ai ocupanților japonezi.[17]

Vedeți și:Modificare

NoteModificare

  1. ^ Korean Mission to the Conference on the Limitation of Armament, Washington, DC, 1921–1922. (1922). Korea's Appeal, p. 35, pe Google Books; excerpt, "Alleged Treaty, dated November 17, 1905."
  2. ^ Clare, Israel et al. (1910). Library of universal history and popular science, p. 4732., p. 4732, pe Google Books
  3. ^ Pak, Chʻi-yŏng. (2000).Korea and the United Nations, p. 6, pe Google Books; citat, „... ca prim pas către anexarea definitivă a Coreei în 1910, Japonia l-a obligat regele coreean, Kojong, să accepte tratatul de protectorat (cunoscut ca Tratatul de protectorat Ulsa), după ce Japonia a învins Rusia în războiul ruso-japonez (1904–1905), în urma victoriei sale în războiul sino-japonez (1894–1895)”; Cordier, Henri et al. (1905). „Traité entre le Japon et la Corée”, Revue internationale de Sinologie, p. 633, pe Google Books
  4. ^ Kodansha encyclopedia of Japan, Vol 4, 1983, p. 289; „Ulsa este denumirea în ciclul sexagenar pentru anul care corespunde lui 1905”
  5. ^ a b 을사조약 (în Korean). Naver/Doosan Encyclopedia. 
  6. ^ McKenzie, F. A. Korea's Fight for Freedom. 1920.
  7. ^ 이토 히로부미는 직접~ :한계옥 (1998년 4월 10일). 〈무력을 앞장 세워 병탄으로〉, 《망언의 뿌리를 찾아서》, 조양욱, 1판 1쇄, 서울: (주)자유포럼, 97~106쪽쪽. ISBN: 89-87811-05-0
  8. ^ United States. Dept. of State. (1919). Catalogue of treaties: 1814–1918, p. 273, pe Google Books
  9. ^ „Deoksu Jungmyeongjeon”. . Accesat în . 
  10. ^ Uk Heo, Terence Roehrig (). South Korea Since 1980. Cambridge University Press. p. 9. 
  11. ^ „Independence leader Kim Koo”. . Accesat în . 
  12. ^ The history of Korea, pp. 461–62, Homer Hulbert
  13. ^ Carnegie Endowment (1921). Pamphlet 43: Korea, Treaties and Agreements, p. vii, pe Google Books
  14. ^ Semnatarii tratatului au fost criticați de istoricii coreeni care i-au etichetat drept Cei cinci trădători Eula
  15. ^ a b Lee Hang-bok. "The King's Letter," English JoongAng Daily. September 22, 2009.
  16. ^ „Treaty on Basic Relations between Japan and the Republic of Korea”.  Se confirmă că toate tratatele sau acordurile încheiate între Imperiul Japoniei și Imperiul Coreei pe sau anterior datei de 22 august 1910 sunt deja nule și neavenite.
  17. ^ Julian Ryall (). „South Korea targets Japanese collaborators' descendants”. telegraph.co.uk. 

BibliografieModificare

  • Beasley, William G. (). Japanese Imperialism, 1894–1945. Oxford: Oxford University Press.  ISBN: 0198215754 ISBN: 9780198215752; ISBN: 9780198221685; OCLC 14719443
  • Carnegie Endowment for International Peace, Division of International Law. (1921). Pamphlet 43: Korea, Treaties and Agreements." The Endowment: Washington, D.C. OCLC 1644278
  • Clare, Israel Smith; Hubert Howe Bancroft and George Edwin Rines. (1910). Library of universal history and popular science. New York: The Bancroft society. OCLC 20843036
  • Cordier, Henri and Edouard Chavannes. (1905). "Traité entre le Japon et la Corée," Revue internationale de Sinologie (International Journal of Chinese studies). Leiden: E. J. Brill. OCLC 1767648
  • Duus, Peter (). The Abacus and the Sword: The Japanese Penetration of Korea, 1895–1910. Berkeley: University of California Press.  ISBN: 9780520086142 ISBN: 0520086147; ISBN: 978-0-520-21361-6; ISBN: 0-520-21361-0; OCLC 232346524
  • Korean Mission to the Conference on the Limitation of Armament, Washington, D.C., 1921–1922. (1922). Korea's Appeal to the Conference on Limitation of Armament. Washington: U.S. Government Printing Office. OCLC 12923609
  • Pak, Chʻi-yŏng. (2000). Korea and the United Nations. The Hague: Kluwer Law International. ISBN: 9789041113825; OCLC 247402192
  • Tae-Jin, Yi. "Treaties Leading to Japan’s Annexation of Korea: What Are the Problems?." Korea Journal 56.4 (2016): 5-32. online