Wikipedia

Triangulare (psihologie)

teorie legată de Murray Bowen

Triangularea (sau triangulația) este un termen din psihologie, introdus în mod special de Murray Bowen⁠(d) în terapia de familie. Bowen a teoretizat că un sistem emoțional format din două persoane este instabil și, sub stres, tinde să se extindă într-un sistem de trei persoane, formând astfel un triunghi.[1]

Teoria familială

modificare

În sistemele familiale, triangularea apare atunci când o a treia persoană este implicată indirect într-un conflict între două persoane pentru a facilita comunicarea sau pentru a prelua rolul de mediator. De exemplu, într-o familie în care există alcoolism, părintele care nu consumă alcool poate discuta cu un copil despre nemulțumirile legate de părintele alcoolic. Aceasta implică copilul în discuție, adesea forțându-l să ia parte într-un conflict care nu îl privește direct. Copilul poate, la rândul său, să transmită părintelui alcoolic ceea ce a auzit, devenind astfel triangulat în relație. Această dinamică poate apărea deoarece părinții nu comunică direct între ei, de multe ori din cauza nesiguranței sau a unor probleme precum alcoolismul și comportamentul abuziv.

Într-o relație familială triangulată, cei doi membri ai alianței riscă să formeze o relație de „fuziune”, în care granițele interpersonale devin neclare, contribuind la un sentiment de dependență reciprocă.[2]

Triangulare pozitivă și negativă

modificare

Triangularea poate avea efecte pozitive sau negative. În unele cazuri, ea poate oferi stabilitate într-o relație tensionată; în alte cazuri, poate destabiliza relațiile, amplificând conflictele.[3] Triangularea destabilizatoare tinde să polarizeze comunicarea, escaladând tensiunea.[3] Înțelegerea acestei diferențe poate ajuta la evitarea situațiilor destabilizatoare.[4]

Un studiu longitudinal din 2016 privind abilitățile relaționale ale adolescenților a constatat că cei implicați frecvent în conflictele parentale foloseau tehnici mai pozitive de rezolvare a conflictelor cu partenerii lor, dar aveau și un risc mai mare de a manifesta comportamente abuzive verbal.[5]

Triunghiul pervertit

modificare

Conceptul de triunghi pervertit a fost descris pentru prima dată în 1977 de Jay Haley[6] și se referă la situațiile în care două persoane aflate pe niveluri ierarhice sau generaționale diferite formează o coaliție împotriva unei a treia persoane (de exemplu, un părinte și un copil care formează o alianță împotriva celuilalt părinte).[7][8][9][10][11][12][13][14] Bowen se referă la acest concept ca fiind un „triunghi patologic,”[13] iar Salvador Minuchin îl numește „triunghi rigid”.[15] Astfel de coaliții, adesea numite coaliții transgeneraționale,[16] sunt nocive pentru copii, creând tensiuni și conflicte nesănătoase în familie.[8][12][17]

Dezvoltarea copilului

modificare

În psihologie, triangularea poate juca un rol în dezvoltarea copilului. Psihiatrul elvețian Dr. Ernst L. Abelin a introdus conceptul de „triangulare timpurie” pentru a descrie dezvoltarea relațiilor copilului în jurul vârstei de 18 luni. În acest stadiu, mama este considerată îngrijitorul principal, iar tatăl joacă rolul de punte către lumea exterioară, funcționând astfel ca a treia parte în dezvoltarea socială a copilului.[18] Ulterior, Abelin a dezvoltat un model „organizator și de triangulare,”[19] sugerând că dezvoltarea mentală și psihologică a omului se bazează pe mai multe etape de triangulare.

În 1951, psihanlistul german Hans Loewald⁠(d) a discutat despre influența tatălui în comportamentul copilului înainte de formarea complexului Oedip.[20] Psihanalista Dr. Selma Kramer a descris rolul tatălui ca o forță de susținere pozitivă, ajutând copilul să evite riscul de a fi „reînglobat” de mamă și încurajând o identificare timpurie cu tatăl.[21][21][22][23]

Triangularea destabilizatoare

modificare

Triangularea destabilizatoare apare atunci când o persoană controlează fluxul de comunicare între două persoane sau grupuri, asigurându-se că toate interacțiunile sunt trecute prin aceasta. Exemple includ un părinte care controlează comunicarea între frați sau un partener care influențează comunicarea cu familia celuilalt partener.[24] Triangularea poate amplifica anxietatea și sentimentele de vinovăție la copii, care se pot simți prinși în conflictele părinților.[25][26]

Note

modificare
  1. ^ Bowen, Murray (), „On the differentiation of self (1972)”, În Bowen, Murray, Family therapy in clinical practice, Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield Publishers, Inc., p. 478, ISBN 9780876687611. 
  2. ^ „How triangulation in family relationships can lead to love triangles”. psychotherapist-nyc.blogspot.com. NYC Therapist. . Accesat în . 
  3. ^ a b Johnson, R. Skip (). „Escaping Conflict and the Karpman Drama Triangle”. BPDFamily.com. BPDFamily. Accesat în . 
  4. ^ Carr, Alan (). The Handbook of Child and Adolescent Clinical Psychology: A Contextual Approach. Routledge. ISBN 9781317591504. 
  5. ^ Fosco, Gregory (). „Triangulation and Parent-Adolescent Relationships: Implications for Adolescent Dating Competence and Abuse”. Journal of Research on Adolescence⁠(d). 26 (3): 524–537. doi:10.1111/jora.12210. PMID 28581646. 
  6. ^ Watzlawick, Paul; Weakland, John H. (). The Interactional View. Studies at the Mental Research Institute, Palo Alto: W. W. Norton & Co. ISBN 9780393333305. 
  7. ^ Scarf, Maggie. Intimate Partners, The Atlantic, Nov 1986, accessed 04 October 2016
  8. ^ a b „peverse triangle (definition)”. behavenet.com. Behavenet. Accesat în . 
  9. ^ Hoffman, Lynn (). Foundations of family therapy: a conceptual framework for systems change. Basic Books. ISBN 9780876687611.  Details.
  10. ^ Staff writer (), „perverse triangles (definition)”, În Miermont, Jacques, The dictionary of family therapy, Blackwell, ISBN 9780631170488  Available online.
  11. ^ Scarf, Maggie (noiembrie 1986). „Intimate partners”. The Atlantic. Atlantic Media⁠(d). Accesat în . 
  12. ^ a b Gottlieb, Linda J. (). The parental alienation syndrome: a family therapy and collaborative systems approach to amelioration. Springfield, Illinois: Charles C. Thomas Publisher Ltd. pp. 4, 87, 180, 214, 222, 249, 254, 258, 259. ISBN 9780398087364.  Preview.
  13. ^ a b Baker, Amy J. L.; Sauber, S. Richard (). Working with alienated families: a clinical guidebook. New York London: Routledge. pp. 200, 230, 238. ISBN 9780415518031.  Preview.
  14. ^ Childress, Craig A. (), „Family transitions”, În Childress, Craig A., An attachment-based model of parental alienation: foundations, Claremont, California: Oaksong Press, p. 33, ISBN 9780996114509. 
  15. ^ Minuchin, Salvador (), „Therapeutic implications of a structural approach”, În Minuchin, Salvador, Families and family therapy (ed. 1st), Harvard University Press, p. 102, ISBN 9780674292369. 
  16. ^ Adams, Jerome (), „Milan systemic therapy: glossary”, În Wetchler, Joseph L.; Hecker, An introduction to marriage and family therapy, Oxford New York: Routledge, p. 143, ISBN 9780415719506.  Preview.
  17. ^ Kerig, Patricia (octombrie 2005). „Revisiting the construct of boundary dissolution revisiting the construct of boundary dissolution”. Journal of Emotional Abuse⁠(d). 5 (2–3): 5–42. doi:10.1300/J135v05n02_02. 
  18. ^ Abelin, Ernst (), „The role of the father in the separation-individuation process”, În McDevitt, John B.; Settlage, Separation-individuation: essays in honor of Margaret S. Mahler, New York: International Universities Press, pp. 229–252, ISBN 9780823660650. 
  19. ^ Abelin, Ernst. „The organizer and triangulation model (abbreviated: The O&T-Model)”. organizer-model.org. Organizer Model. 
  20. ^ Loewald, Hans W. (). „Ego and reality”. The International Journal of Psychoanalysis⁠(d). Wiley-Blackwell⁠(d) for the International Psychoanalytical Association⁠(d). 32: 10–18. 
  21. ^ a b Kramer, Selma; Prall, Robert C. (februarie 1978). „The role of the father in the preoedipal”. Journal of the American Psychoanalytic Association⁠(d). 26 (1): 143–161. doi:10.1177/000306517802600108. PMID 632531.  Also available here.
  22. ^ Mahler, Margaret S. (octombrie 1967). „On human symbiosis and the vicissitudes of individuation”. Journal of the American Psychoanalytic Association. 15 (4): 740–763. doi:10.1177/000306516701500401. PMID 4170516.  Also available here.
  23. ^ Mahler, Margaret S. (). „Thoughts about development and individuation”. The Psychoanalytic Study of the Child⁠(d). 18: 307–324. doi:10.1080/00797308.1963.11822933. PMID 14147283. 
  24. ^ Morrigan, Danu You're Not Crazy - It's Your Mother: Understanding and Healing for Daughters of Narcissistic Mothers
  25. ^ Bailey-Rug C (2014) It's All About ME! The Facts About Maternal Narcissism
  26. ^ Wakefield, M. „The Role of Triangulation in the Narcissistic Abuse Cycle”. Narcissistic Abuse Rehab. Narcissistic Abuse Rehab. Accesat în . Triangulation can also occur in families. Research shows that children who experience destabilizing triangulation are ” feel caught, trapped, or torn between parents.” (Franck & Buehler, 2007). 

Lectură suplimentară

modificare
  • Ernst Abelin (1975): Some further observations and comments on the earliest role of the father. Internat. J. Psycho-Anal. 56:293-302
  • Ernst Abelin (1980): Triangulation, the Role of the Father and the Origins of Core Gender Identity during the Rapprochement Subphase. In: Rapprochement, ed. R. Lax, S. Bach and J. Burland. New York: Jason Aronson, S. 151-169.
  • Ernst Abelin (1986): Die Theorie der frühkindlichen Triangulation. Von der Psychologie zur Psychoanalyse. In: Das Vaterbild in Kontinuität und Wandel. ed. J. Stork. Stuttgart: Fromann-Holzboog, S. 45-72.
  • Actual thoughts on early triangulation by Ernst Abelin: http://www.organizer-model.org

Vezi și

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Triangulare_(psihologie)&oldid=16556758