Troiță

Troiță
Sagemont Church Cross la intersecția dintre Beltway 8 și I-45 din Houston, Texas, SUA. Măsoară 51,82 metri și a fost inaugurat în 2009.
Clădire
Stil arhitectural	arhitectură vernaculară[*]​

O troiță este un simbol de cult creștin folosit în România. Troița poartă zonal alte denumiri, precum: "cruci la răscruci“ (în nordul Moldovei), "răstigniri“ (în Maramureș), "icoane“ (în Vâlcea), "rugi“ (în ținutul Pădurenilor), "lemne“ (în documentele mai vechi), "cruci“ (în Transilvania și Oltenia). Troițele sunt cruci din lemn sau piatră, cu diferite inscripții, sculpturi, icoane nelegate de cruce. Unele cruci sunt adăpostite în chioșcuri de lemn sau piatră prevazute cu o fereastră sau ușă de vizitare și care seamănă cu un mic altar având crucea, icoane de sfinți, ștergare, mănunchiuri de flori și busuioc și candele. Potrivit credinței populare, troițele se construiesc la intersecțiile drumurilor, pentru a alunga răul. Mircea Eliade, istoric român al religiilor, afirma, în lucrarea sa „Sacrul și Profanul”, că troița sau stâlpul cerului are rol ritual și închipuie axul cosmic, pentru că, odată înălțat, teritoriul din jurul lui devine locuibil.

Troiță dinspre Avrig, din Racovița, Sibiu

Troiță din Sibiel

Rolul troițelor în trecut

Troițe de lemn

Nicolae Iorga a scris că „Pe timpurile mai vechi decât domniile noastre, până și bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic”.

Mircea Cristian Pricop, a scris că poporul român a rezistat în fața mării slave fiindcă era deja creștinat iar credința era exprimată la început prin ridicarea de prototroițe (stele funerare) Tradiția troițelor a fost mai puternică și s-a menținut mai ales în zonele submontane, mai ferite de influentele străine. Troițe mai vechi de perioada medievală a secolelor XIV-XV din țările române nu au rezistat din cauza perisabilității lemnului Numărul mare de cruci și troițe care umplu drumurile satelor românești arată cinstirea deosebită pe care a acordat-o mereu țăranul român principalului semn creștin.

Vezi și

• Troiță maramureșeană
• Troițele din Șchei

Lectură suplimentară

• Funcțiunea magică a troiței, Romulus Vulcănescu, 1947
• Troițe românești: o tipologie, Ion Oprișan, Editura Vestala, București, 2003 - recenzie Arhivat în 15 septembrie 2015, la Wayback Machine.
• Mircea Cristian Pricop, Troițele - frumusețe mistico-simbolică a realității credinței, teză de licență, București, 2004
• Civilizația română sătească, Ernest Bernea, Editura Vremea, București, 2006
• Monumente de artă țărănească din România - album de Ion Voinescu, prefață de Nicolae Iorga

Legături externe

• Altare la răscruci de drumuri, 13 septembrie 2008, Raluca Brodner, Ziarul Lumina
• Troitele romanesti, 14 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro
• TROIȚE ROMÂNEȘTI Arhivat în 21 iunie 2015, la Wayback Machine., astra.iasi.ro
• Troița românească, biserică în miniatură și emblemă a identității noastre, 8 octombrie 2013, OrtodoxiaTinerilor.ro
• Crucile de jurământ sau casa sufletelor plecate, 1 martie 2012 Gazeta De Sud
• Troita romaneasca, emblema a identitatii noastre crestine – Parohia Ortodoxă "Acoperământul Maicii Domnului și Sfântul Silouan Athonitul"^{[nefuncțională]}, Preot Ciprian-Mihail, Parohiapreston.org
• Gorjul, capitala crucilor de lemn, decembrie 2011, Denisa Oprișor, Impact în Gorj
• Cum a sculptat Alexandru Cuza troițe pentru românii din jurul României, 25 ianuarie 2016, Jurnalul Național