Deschide meniul principal

Apărut pentru prima dată în 1915 și folosit inițial în cazul motoarelor navale[necesită citare], turbocompresorul are rolul de a ajuta la introducerea unei cantități mai mari de aer proaspăt în cilindrii unui motor - proces denumit "supraalimentare". Principiul de funcționare al unui turbocompresor a rămas același din 1915 și până în zilele noastre; mai exact, un turbocompresor este alcătuit din două părți: turbina și compresorul. Aceste două elemente componente sunt interconectate prin intermediul unui ax central. Astfel, gazele arse, eliminate din motor în timpul evacuării, pun în mișcare rotorul turbină, care va pune la rândul său în mișcare rotorul compresor, forțând astfel în cilindrii motorului aerul aspirat din atmosferă. Având în vedere că, în timpul acestui proces de comprimare, aerul proaspăt se încălzește, micșorându-și densitatea, instalațiile moderne de supraalimentare au în componența lor un radiator, denumit intercooler, care are rolul de a ajuta la scăderea temperaturii aerului și implicit la creșterea densității acestuia, astfel încât în volumul fix al cilindrilor motorului va încăpea o cantitate mai mare de aer proaspăt (molecule de oxigen). Controlul presiunii refulate se realizează în cazul turbocompresoarelor în două moduri: fie cu ajutorul unei supape Wastegate, fie, în cazul turbocompresoarelor de ultimă generație, cu ajutorul unei serii de palete, acestea din urmă purtând denumirea de turbocompresoare cu geometrie variabilă. Spre deosebire de turbocompresoarele controlate prin wastegate, unde supapa era acționată pneumatic atunci când se atingea o valoare prestabilită a presiunii aerului proaspăt, în cazul turbocompresoarelor cu geometrie variabilă poziția paletelor este controlată electronic de către unitatea de comandă ECU.

Cu ajutorul turbinelor se pot obține pentru motoare cupluri mai bune și de asemenea puteri mai mari. Aceasta se realizează prin comprimarea aerului admis. În acest fel, la fiecare ciclu de admisie, cantitatea de aer este mai mare și deci se poate injecta în camera de ardere o cantitate mai mare de combustibil. Odată cu creșterea "ofertei" de oxigen este posibila o ardere mai bună. În acest fel puterea crește. Gazele de evacuare ale unui motor "conțin" căldură și energie de mișcare. Acestă energie este folosită de către sistemul turbo pentru antrenarea turbinei. În acest fel gazele de evacuare pierd o parte din energie și se răcesc. Roata de turbină a gazelor de evacuare antrenează pe cea de comprimare, care comprimă aerul.

Legături externeModificare