Limba turcă otomană
| Limba turcă otomană لسان عثمانى lisân-ı Osmânî osmanlıca | |
| Vorbită în | Imperiul Otoman, Republica Caucazului de SV |
|---|---|
| Sistem de scriere | alfabetul turco-otoman |
| Clasificare | |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-2 | ota |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | ota |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba turcă otomană ori uneori limba otomană (لسان عثمانى Lisân-ı Osmânî) este o varietate a limbii turce care era folosită ca limbă literară și în administrația Imperiului Otoman. Această limbă are împrumuturi extinse din arabă și persană și era scrisă în alfabetul turco-otoman. Ca urmare, turca otomană nu era stăpânită de clasele inferioare needucate și de țărani, care continuau să vorbească kaba Türkçe (turca vulgară), care folosea mult mai puține împrumuturi lingvistice. Această limbă vulgară este de altfel baza limbii turce moderne[1].
În epoca Tanzimât adjectivul „otoman” era folosit pentru prima oară pentru definirea limbii (لسان عثمانی lisân-ı Osmânî ori عثمانلوجه Osmanlıca ).
Aceeași distincție este făcută în turca modernă (Osmanlıca sau Osmanlı Türkçesi).
Note
modificare- ^ Glenny, Misha, The Balkans - Nationalism, War, and the Great Powers, 1804-1999, Penguin, New York 2001. p. 99.
Bibliografie
modificare- V. H. Hagopian (). Ottoman-Turkish conversation-grammar: a practical method of learning the Ottoman-Turkish language, Volume 1. D. Nutt. Online copies: [1], [2], [3]
- Charles Wells (). A practical grammar of the Turkish language (as spoken and written). B. Quaritch. Online copies from Google books: [4], [5], [6]
- V. H. Hagopian (). Key to the Ottoman-Turkish conversation-grammar,. Nutt.
- Sir James William Redhouse (). A simplified grammar of the Ottoman-Turkish language. Trübner.
- Frank Lawrence Hopkins (). Elementary grammar of the Turkish language: with a few easy exercises. Trübner.
- Sir James William Redhouse (). An English and Turkish dictionary: in two parts, English and Turkish, and Turkish and English. B. Quarich.
- Sir James William Redhouse (). A lexicon, English and Turkish: shewing in Turkish, the literal, incidental, figurative, colloquial, and technical significations of the English terms, indicating their pronunciation in a new and systematic manner; and preceded by a sketch of English etymology, to facilitate to Turkish students .. (ed. 2nd). Printed for the mission by A.H. Boyajian.
- Charles Boyd, Charles Boyd (Major.) (). The Turkish interpreter: or, A new grammar of the Turkish language. Printed for the author.
- William Burckhardt Barker (). A practical grammar of the Turkish language: With dialogues and vocabulary. B. Quaritch.
- William Burckhardt Barker, Nasr-al-Din (khwajah.) (). A reading book of the Turkish language: with a grammar and vocabulary ; containing a selection of original tales, literally translated, and accompanied by grammatical references : the pronunciation of each word given as now used in Constantinople. J. Madden.
- James William Redhouse (sir.) (). The Turkish campaigner's vade-mecum of Ottoman colloquial language.
- Lewis, Geoffrey. The Jarring Lecture 2002. "The Turkish Language Reform: A Catastrophic Success[nefuncțională]".
- Mehmet Hakkı Suçin. Qawâ'id al-Lugha al-Turkiyya li Ghair al-Natiqeen Biha (Turkish Grammar for Arabs; adapted from Mehmet Hengirmen's Yabancılara Türkçe Dilbilgisi), Engin Yayınevi, 2003).
- Mehmet Hakkı Suçin. Atatürk'ün Okuduğu Kitaplar: Endülüs Tarihi (Books That Atatürk Read: History of Andalucia; purification from the Ottoman Turkish, published by Anıtkabir Vakfı, 2001).
