Ultima întrebare
| „Ultima întrebare” | |
 Numărul din noiembrie 1956 al Science Fiction Quarterly | |
| Autor | Isaac Asimov  |
|---|---|
| Titlu original | „The Last Question” |
| Traducător | Leon R. Corbu (în Almanah Anticipația 1997) |
| Țara primei apariții | Statele Unite ale Americii |
| Limbă | engleza americană limba engleză |
| Serie | Multivac[*] |
| Gen | povestire științifico-fantastică[*] |
| Publicată în | Întrebarea finală |
| Data publicării | noiembrie 1956[1] |
Modifică date / text  | |
„Ultima întrebare” („The Last Question”) este o povestire științifico-fantastică scrisa de Isaac Asimov și publicată pentru prima oară în noiembrie 1956 în revista Science Fiction Quarterly. A fost republicată în colecțiile de povestiri Nine Tomorrows (1959), The Best of Isaac Asimov (1973), Robot Dreams (1986), The Best Science Fiction of Isaac Asimov (1986), în retrospectiva Opus 100 (1969) și în Isaac Asimov: The Complete Stories, Vol. 1 (1990).
Povestea modificare
Această povestire - una dintre favoritele lui Asimov[2][3] - are legături cu seria Multivac și a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1956 al revistei Science Fiction Quarterly și reeditată în antologia de față, The Best of Isaac Asimov (1973), Robot Dreams (1986), Opus 100 și Isaac Asimov: The Complete Stories, Vol. 1.
„Ultima întrebare a fost formulată pentru întâia oară, pe jumătate în glumă, în ziua de 21 mai 2061, într-un moment când omenirea pășea spre lumină. Întrebarea a apărut ca urmare a unui pariu pus pe cinci dolari la beție și faptele s-au petrecut după cum urmează:”—Primul paragraf din Ultima întrebareIsaac Asimov - Întrebarea finală, Ed. Teora, 1999, pag. 155
Povestirea narează dezvoltarea computerelor din rețeaua Multivac și relația lor cu omenirea prin intermediul a șase perioade istorice, începând cu anul 2061. În primele șase episoade, un personaj diferit îi pune calculatorului aceeași întrebare, menită să găsească o soluție pentru existența omenirii în fața morții termice a universului: "Cum poate fi redusă masiv entropia Universului, pentru a reveni la nivelul inițial?" Răspunsul invariabil al lui Multivac este: "DATE INSUFICIENTE PENTRU UN RĂSPUNS CORECT."
Cu toată evoluția științifică a omenirii din erele care urmează, calculatorul se dovedește incapabil să răspundă la întrebare. În ultima scenă, descendenții similari zeilor ai omenirii (care reunesc procesele mentale a trilioane de trilioane de trilioane de oameni răspândiți în univers) asistă la stingerea progresivă a stelelor, odată cu apropierea morții termice a universului. Ultimul descendent al lui Multivac, AC - care trăiește în hiperspațiu, în afara granițelor gravitației și timpului - încearcă să răspundă la întrebare chiar și după ce spațiul și timpul au încetat să mai existe. Când descoperă în cele din urmă răspunsul, nu mai există nimeni căruia să i-l spună, deoarece universul e mort; ca atare, el prezintă acest răspuns demonstrând reversul entropiei și dând naștere unui univers nou, declamând:
„Și AC spuse: "SĂ FIE LUMINĂ!" Și se făcu lumină...”—Ultimul paragraf din Ultima întrebare[4]
Adaptări modificare
„Ultima întrebare” a fost adaptată în 1966 pentru Abrams Planetarium din Michigan State University, în lectura lui Leonard Nimoy[5] și în 1969 pentru Strasenburgh Planetarium din Rochester, New York, în regia lui Ian C. McLennan. Spectacolul a putut fi vizionat și la Morrison Planetarium din San Francisco, California la începutul anilor '80. O lectură a povestirii poate fi ascultată periodic la postul de radio BBC 7 din Marea Britanie.
Referințe și note modificare
- ^ Internet Speculative Fiction Database
- ^ http://www.asimovonline.com/asimov_FAQ.html#literary5, regăsit pe 2 ianuarie 2010.
- ^ Asimov a plasat povestirea deasupra "Băiețelului cel urât" și a "Omului bicentenar". În 1973, el a scris
- De ce este preferata mea? În primul rând pentru că ideea mi-a venit din prima și nu a trebuit să mă chinui cu ea. Am scris-o "la cald" și abia dacă a trebuit să mai modific vreun cuvânt. Acest gen de lucruri fac orice povestire să fie îndrăgită de un scriitor.
- În al doilea rând, a avut un efect ciudat asupra cititorilor. Deseori mi se întâmplă să primesc scrisori în care sunt rugat să menționez titlul unei povestiri, despre care expeditorii crede că îmi aparține, și să specific unde poate fi găsită. Ei nu-și amintesc titlul, dar când descriu conținutul povestirii este vorba invariabil de "Ultima întrebare". Lucrurile au ajuns atât de departe încât recent am primit un telefon de departe de la un om disperat care a început cu 'Dr. Asimov, ați scris o povestire al cărei titlu nu mi-al amintesc...', moment în care l-am întrerupt și l-am informat că era vorba despre "Ultima întrebare"; când i-am descris acțiunea, s-a dovedit că exact această povestire o căuta. L-am lăsat cu convingerea că puteam citi mințile de la mii de mile distanță.
- ^ Isaac Asimov - Întrebarea finală, Ed. Teora, 1999, pag. 167
- ^ După cum a declarat Asimov în cartea autobiografică In Joy Still Felt.
Legături externe modificare
- en Istoria publicării lucrării The Last Question la Internet Speculative Fiction Database
- The Last Question webtoon adaptation on imgur