Un hughenot
| Un hughenot de ziua Sfântului Bartolomeu | |
 | |
| Descriere generală | |
|---|---|
| Artist | sir John Everett Millais |
| Datare | 1852 |
| Materiale | ulei pe pânză |
| Gen | artă de gen  |
| Dimensiuni | 92,71 × 64,13 cm |
| Amplasare | colecție privată |
| Colecție | |
| Curent artistic | Prerafaeliții |
Modifică date / text  | |
Un hughenot, de ziua Sfântului Bartolomeu, refuzând să se apere de pericol prin purtarea unui semn romano-catolic (1852) este o pictură de John Everett Millais. Titlu lung este, de obicei abreviat Un hughenot sau Un hughenot de ziua Sfântului Bartolomeu.
Acesta descrie o pereche de tineri îndrăgostiți într-o îmbrățișare. Subiectului familiar îi este dat o întorsătură dramatică pentru că „îmbrățișarea” este de fapt o încercare a fetei de a-l face pe iubitul ei să poarte o banderolă albă, declarându-și credința față de romano-catolicism. Tânărul trage ușor banderola cu aceeași mână cu care o îmbrățișează pe fată. Incidentul se referă la masacrul din ziua Sfântului Bartolomeu din anul 1572, când protestanții francezi (hughenoți) au fost masacrați în Paris, ceea ce a dus la alte masacre în alte părți din Franța. Un număr mic de protestanți au evadat din oraș purtând banderole albe.
Millais planificase inițial să descrie iubiți, dar a fost convins de colegul său pre-rafaelit William Holman Hunt că subiectul era prea banal. După ce a văzut opera lui Giacomo Meyerbeer Les Huguenots, care spune povestea masacrului, Millais a adaptat pictura pentru a se referi la eveniment. În operă personajul Valentine, încearcă, de asemenea fără succes, să îl convingă pe iubitul ei Raoul să poarte banderola.[1] Alegerea unui subiect pro-protestante era, de asemenea, semnificativ întrucât pre-rafaeliții fuseseră anterior atacați pentru presupusele lor simpatii pentru Mișcarea Oxford și pentru catolicism.[2]
Unele dintre flori prezentate în scenă se poate să fi fost alese din cauza interesului contemporan în așa-numiteul limbaj al florilor. Clopoțeii albaștrii din stânga, de exemplu, pot reprezenta credința și statornicia.
Tabloul a fost expus împreună cu Ofelia în 1852, și a contribuit la schimbarea atitudinii față de pre-rafaeliți. Tom Taylor a scris o recenzie extrem de pozitivă în Punch. Pictura a fost reprodusă ca o gravură, care a devenit astfel primul mare succes al lui Millais. Ca urmare Millais a continuat să realizeze o serie de alte picturi pe teme similare.
Referințe modificare