Unitate de execuție
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
În ingineria calculatoarelor, o unitate de execuție (E-unit sau UE) este o componentă a unei unități de procesare care realizează operațiile și calculele transmise de unitatea de instrucțiuni.[1] Poate avea propria sa unitate de secvențiere internă de control (să nu fie confundată cu unitatea principală de control principală a unui UCP), câteva registre,[2] și alte unități interne, cum ar fi o unitate aritmetică-logică,[3] unitate de generare de adrese, unitate în virgulă mobilă, unitate de încărcare-stocare, unitate de execuție de ramură[4] sau alte componente mai mici și mai specifice, și poate fi adaptată pentru a suporta un anumit tip de date, cum ar fi numere întregi sau virgulă mobilă.[5]
Este obișnuit ca unitățile de procesare moderne să aibă mai multe unități funcționale paralele în cadrul unităților lor de execuție, ceea ce se numește arhitectură superscalară.[6] Cea mai simplă aranjare este să se utilizeze o singură unitate de gestionare a magistralei pentru a gestiona interfața de memorie și celelalte pentru a efectua calcule. În plus, unitățile de execuție moderne sunt de obicei canalizate (pipelined).
Note
modificare- ^ „Execution Model Overview”. Intel (în engleză). Accesat în .
- ^ „AMD Instinct™ MI100 microarchitecture — ROCm Documentation”. rocm.docs.amd.com. Accesat în .
- ^ „Intel® Iris® Xe GPU Architecture”. Intel (în engleză). Accesat în .
- ^ Kanter, David (). „Intel's Haswell CPU Microarchitecture”. Real World Tech.
- ^ "Execution Unit" discussion from the University of Massachusetts Amherst, archived on the Wayback Machine
- ^ Cohen, William (). „Superscalar Execution”. Red Hat Developer (în engleză). Accesat în .