Universitatea Ca' Foscari din Veneția

Informații
Universitatea Ca' Foscari din Veneția

Abreviere	UNIVE
Fondată	1868
Localizare
Țara	Italia
Oraș	Veneția
Coordonate	45°26′04″N 12°19′36″E ({{PAGENAME}}) / 45.434464°N 12.3266°E
Campus	Urban
Conducere
Rector	Tiziana Lippiello
Alte informații
Prezență web
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Instagram account
Modifică date / text

Universitatea Ca' Foscari din Veneția (în italiană Università Ca' Foscari Venezia) este o universitate publică de cercetare și o școală de afaceri din Veneția, Italia. De la înființarea sa în 1868, a fost găzduit în palatul gotic venețian Ca' Foscari, de la care își ia numele. Palatul se află pe Marele Canal, între Rialto și San Marco, în sestiere din Dorsoduro, celelalte părți ale universității sunt situate în jurul centrului istoric. Ca' Foscari dispune de campusuri și în Mestre și Treviso.

Universitatea a fost fondată în 1868 după anexarea regiunii Veneto în Regatul Italiei sub numele de Regia Scuola Superiore di Commercio (Colegiul Regal de Comerț). Aceasta este a doua cea mai veche școală de afaceri din lume (după Institut Supérieur de Commerce d'Anvers, creat în 1853^[1]). În prezent, are opt departamente și aproape 21 000 de studenți și este cea mai mare universitate din Veneția.

Predarea și cercetarea sa se concentrează pe economie și afaceri, științe umaniste și limbi moderne.^[2]

Istorie

Campusul San Giobbe, Departamentul de Economie al Ca' Foscari.

Universitatea Ca' Foscari a fost înființată ca „Regia Scuola Superiore di Commercio” (Colegiul Regal de Comerț) în 6 august 1868 printr-un decret regal. Predarea a început în luna decembrie în anul 1868. Propunerea înființării acestei școli a apărut după anexarea Veneto la noul Regat al Italiei în 1866 și a fost promovată în special de trei persoane: economistul politic evreu Luigi Luzzatti, mai târziu prim-ministru al Italiei; Edoardo Deodati, senator al Regatului Italiei și vicepreședinte al provinciei Veneția; și economistul politic sicilian Francesco Ferrara, director al școlii în primii treizeci de ani.

Școala a fost primul institut de învățământ superior în comerț din Italia.^[3] Aceasta a avut o secție diplomatică pentru a instrui și educa diplomații și personalul consular comercial pentru serviciul de peste mări și dreptul internațional. De asemenea, Ca' Foscari a fost creată și pentru a funcționa ca un colegiu de formare pentru profesorii de liceu de materii comerciale. Limbile străine și studiul culturilor străine au fost predate de la început.

Campusul San Sebastiano.

După stabilirea unei programe naționale de predare universitară în 1935, Istituto Superiore di Economia e Commercio di Venezia (așa cum era numită pe atunci) a fost autorizat să acorde diplome de laurea de patru ani. În 1968 a obținut statutul de universitate, iar denumirea i-a fost schimbată în Università degli Studi di Venezia. În următorul an au fost create două facultăți noi: de chimie industrială și de filozofie și litere.

Actualmente, Ca' Foscari găzduiește opt centre strategice de cercetare:^[4]

Centrul pentru Patrimoniu Cultural și Tehnologie,^[5]
Centrul Euro-Mediteranean pentru Schimbările Climatice,^[6]
Centrul European pentru Tehnologia Vie,^[7]
Centrul pentru Științe umaniste și schimbări sociale,
Institutul pentru Provocări Globale,
Centrul Marco Polo,
Centrul de Științe Umaniste și Publice de la Veneția
Centrul de Analiză Economică și Riscului de la Veneția pentru Politici Publice.

Organizare

Universitatea este împărțită în opt departamente:

Economie
Filosofie și moștenire culturală
Management
Știința mediului, informatică și statistică
Știința moleculară și nanosisteme
Studii lingvistice și culturale comparate
Științe umaniste
Studii asiatice și mediteraneene africane

Clasamente

Clasamentul QS World University pe discipline a situat universitatea Ca' Foscari din Veneția în topul celor 100 de universități din lume pentru limbi moderne, printre primele 150 din lume pentru științe umaniste și printre primele 200 din lume pentru economie și management.^[8]

De asemenea, universitatea s-a clasat ca a treia cea mai bună universitate publică din Italia pentru calitatea cercetării, conform ANVUR (Agenția Națională pentru Evaluarea Sistemelor de Cercetare Universitară) în 2018.^[9]

Absolvenți de seamă

Printre absolvenții de seamă ai universității se numără:

Simone Albrigi, artist de benzi desenate, cunoscută sub pseudonimul „Sio”
Michele Boldrin, economist^[10]
Carlo Carraro, economist și președintele Ca' Foscari între 2009 și 2014^[11]
Paolo Costa, economist și om politic^[12]
Enrico Dallavecchia, om de afaceri^[13]
Giuseppe De'Longhi, om de afaceri^[14]
Nicolò Degiorgis, artist, editor, curator
Giuseppe Durato, artist manga^[15]
Barbara Frale, istoric^[16]
Massimiliano Frani, pianist^[17]
Mario Fratti, dramaturg și critic de dramă
Lilli Gruber, politician, autoare, jurnalist și personalitate TV^[18]
Carla Lavatelli, artistă italo-americană
Beatrice Leanza, curator
Giancarlo Ligabue, paleontolog și om politic
Ugo La Malfa, politician^[19]
Rina Macrelli, scenarist și eseist
Roberto Meneguzzo, bancher and investor^[20]
Damiano Michieletto, director de operă^[21]
Sara Moretto, politician
Lionello Perera, bancher, patron al artelor^[22]
Flaminio Piccoli, politician^[23]
Renzo Rosso, om de afaceri, fondator al mărcii de îmbrăcăminte Diesel^[24]
Francesca Trivellato, istorică
Paul Watzlawick, filozof și psiholog^[25]
Lella Vignelli, arhitect și designer^[26]
Guglielmo Cinque, lingvist
Enzo Spatalino, comedian^[27]

Note

^ Kaplan, Andreas M (2014). „European Management and European Business Schools: Insights from the History of Business Schools”. European Management Journal. 32 (4): 529–534. doi:10.1016/j.emj.2014.03.006.
^ „Home”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Accesat în 3 mai 2022.
^ Kaplan, Andreas (2014). „European management and European business schools: Insights from the history of business schools”. European Management Journal. 32 (4): 529–534. doi:10.1016/j.emj.2014.03.006.
^ „Centri”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Accesat în 25 februarie 2021.
^ „CCHT@Ca'Foscari”. Istituto Italiano di Tecnologia (în italiană). Accesat în 25 februarie 2021.
^ „CMCC@Ca'Foscari”. CMCC (în engleză). Accesat în 25 februarie 2021.
^ „Home”. Università Ca' Foscari Venezia (în engleză). Accesat în 25 februarie 2021.
^ „Ca' Foscari University of Venice”. Top Universities (în engleză). 13 decembrie 2012. Accesat în 12 martie 2019.
^ „ANVUR evaluation: Ca' Foscari's excellent research”. www.unive.it (în italiană). Accesat în 12 martie 2019.
^ „Michele Boldrin | Department of Economics”. economics.wustl.edu (în engleză). Accesat în 5 septembrie 2018.
^ „CARRARO Carlo – Unive”. www.unive.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.
^ „COSTA Paolo – Unive”. www.unive.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.
^ „Terms of Service Violation”. www.bloomberg.com. Accesat în 5 septembrie 2018.
^ „Giuseppe De'Longhi”. Forbes. Accesat în 12 mai 2015.
^ „Evento: Giuseppe Durato: da Ca' Foscari alla produzione di manga in Giappone – Unive”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Accesat în 2 februarie 2023.
^ Gręźlikowski, Janusz (8 iunie 2016). „Roman Walczak, Sede vacante come conseguenza della perdita di un ufficio ecclesiastico nel Codice di Diritto Canonico del 1983, Città del Vaticano, Libreria Editrice Vaticana, 2015, ss. 330”. Teologia i Człowiek. 32 (4): 177. doi:10.12775/ticz.2015.058. ISSN 2391-7598.
^ Crawford, Richard (2002), „Porgy and Bess”, Oxford Music Online, Oxford University Press, doi:10.1093/gmo/9781561592630.article.o004106
^ „Gruber, maestra nel maltrattare gli ospiti sgraditi”. ilGiornale.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.
^ MIRENO, BERRETTINI (2010). La Gran Bretagna e l'Antifascismo italiano. Diplomazia clandestina, Intelligence, Operazioni Speciali (1940–1943). Italy. OCLC 890908714.
^ „Palladio, quo vadis? Relazioni, amici e ambizioni di Roberto Meneguzzo – la Repubblica.it”. Archivio – la Repubblica.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.
^ „Damiano Michieletto”. ROH. Accesat în 18 iunie 2015.
^ Mantoan, Diego (2022). Lionello Perera: An Italian Banker and Patron in New York. Vernon Press. ISBN 978-1-64889-442-8.
^ „PICCOLI, Flaminio in "Dizionario Biografico"”. www.treccani.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.
^ Rosso, Renzo (2011). Be Stupid: For Successful Living. Venezia: Rizzoli. p. 32. ISBN 978-0-8478-3758-8.
^ „Paul Watzlawick | Istituto di Psicoterapia Interazionista Psicopraxis”. www.psicoterapiainterazionista.it (în italiană). Arhivat din original la 23 octombrie 2018. Accesat în 23 octombrie 2018.
^ Grimes, William (28 decembrie 2016). „Lella Vignelli, a Designer With a Spare, Elegant Style, Dies at 82”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în 24 ianuarie 2023.
^ „Enzo Spatalino :: Notizie su TrevisoToday”. TrevisoToday (în italiană). Accesat în 23 august 2024.

Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „anag” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „miur” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „paladini” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.

Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „rd” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.

Vezi și

Lista universităților din Italia

[Kaplan2014-1] Kaplan, Andreas M (2014). „European Management and European Business Schools: Insights from the History of Business Schools”. European Management Journal. 32 (4): 529–534. doi:10.1016/j.emj.2014.03.006.

[:0-2] „Home”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Accesat în 3 mai 2022.

[3] Kaplan, Andreas (2014). „European management and European business schools: Insights from the history of business schools”. European Management Journal. 32 (4): 529–534. doi:10.1016/j.emj.2014.03.006.

[4] „Centri”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Accesat în 25 februarie 2021.

[5] „CCHT@Ca'Foscari”. Istituto Italiano di Tecnologia (în italiană). Accesat în 25 februarie 2021.

[6] „CMCC@Ca'Foscari”. CMCC (în engleză). Accesat în 25 februarie 2021.

[7] „Home”. Università Ca' Foscari Venezia (în engleză). Accesat în 25 februarie 2021.

[8] „Ca' Foscari University of Venice”. Top Universities (în engleză). 13 decembrie 2012. Accesat în 12 martie 2019.

[9] „ANVUR evaluation: Ca' Foscari's excellent research”. www.unive.it (în italiană). Accesat în 12 martie 2019.

[10] „Michele Boldrin | Department of Economics”. economics.wustl.edu (în engleză). Accesat în 5 septembrie 2018.

[11] „CARRARO Carlo – Unive”. www.unive.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.

[12] „COSTA Paolo – Unive”. www.unive.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.

[13] „Terms of Service Violation”. www.bloomberg.com. Accesat în 5 septembrie 2018.

[Forbes-14] „Giuseppe De'Longhi”. Forbes. Accesat în 12 mai 2015.

[15] „Evento: Giuseppe Durato: da Ca' Foscari alla produzione di manga in Giappone – Unive”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Accesat în 2 februarie 2023.

[16] Gręźlikowski, Janusz (8 iunie 2016). „Roman Walczak, Sede vacante come conseguenza della perdita di un ufficio ecclesiastico nel Codice di Diritto Canonico del 1983, Città del Vaticano, Libreria Editrice Vaticana, 2015, ss. 330”. Teologia i Człowiek. 32 (4): 177. doi:10.12775/ticz.2015.058. ISSN 2391-7598.

[17] Crawford, Richard (2002), „Porgy and Bess”, Oxford Music Online, Oxford University Press, doi:10.1093/gmo/9781561592630.article.o004106

[18] „Gruber, maestra nel maltrattare gli ospiti sgraditi”. ilGiornale.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.

[19] MIRENO, BERRETTINI (2010). La Gran Bretagna e l'Antifascismo italiano. Diplomazia clandestina, Intelligence, Operazioni Speciali (1940–1943). Italy. OCLC 890908714.

[20] „Palladio, quo vadis? Relazioni, amici e ambizioni di Roberto Meneguzzo – la Repubblica.it”. Archivio – la Repubblica.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.

[ROH-21] „Damiano Michieletto”. ROH. Accesat în 18 iunie 2015.

[22] Mantoan, Diego (2022). Lionello Perera: An Italian Banker and Patron in New York. Vernon Press. ISBN 978-1-64889-442-8.

[23] „PICCOLI, Flaminio in "Dizionario Biografico"”. www.treccani.it (în italiană). Accesat în 23 octombrie 2018.

[24] Rosso, Renzo (2011). Be Stupid: For Successful Living. Venezia: Rizzoli. p. 32. ISBN 978-0-8478-3758-8.

[25] „Paul Watzlawick | Istituto di Psicoterapia Interazionista Psicopraxis”. www.psicoterapiainterazionista.it (în italiană). Arhivat din original la 23 octombrie 2018. Accesat în 23 octombrie 2018.

[26] Grimes, William (28 decembrie 2016). „Lella Vignelli, a Designer With a Spare, Elegant Style, Dies at 82”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în 24 ianuarie 2023.

[27] „Enzo Spatalino :: Notizie su TrevisoToday”. TrevisoToday (în italiană). Accesat în 23 august 2024.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]