Urkiola
| Urkiola | |
  | |
| Poziția |  Spania |
|---|---|
| Coordonate | 43°05′50″N 2°39′03″W / 43.0973°N 2.6509°V |
| Cod Natura 2000 | ES2130009  |
Modifică date / text  | |
Urkiola este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Spania întinsă pe o suprafață de 6.020,53 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Urkiola este situat la coordonatele 43°05′50″N 2°39′03″W / 43.0973°N 2.6509°V.
Înființare
modificareSitul Urkiola a fost declarat sit de importanță comunitară în decembrie 1997 pentru a proteja 2 specii de plante și 28 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în aprilie 2016[1].[2][3]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea atlantică, aria protejată conține 18 habitate naturale: Lande oro-mediteraneene cu formațiuni endemice de grozamă, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Pajiști umede mediteraneene cu ierburi înalte de Molinio-Holoschoenion, Ape oligotrofe din câmpii nisipoase, cu un conținut foarte redus de minerale (Littorelletalia uniflorae), Păduri de fag acidofile atlantice, cu subarboret de Ilex și, uneori, de asemenea, Taxus, la nivelul arbuștilor (Quercion robori-petraeae sau Ilici-Fagenion), Păduri de stejar galițio-portugheze cu Quercus robur și Quercus pyrenaica, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Pajiști uscate europene, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Peșteri inaccesibile publicului.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- plante (2): Narcissus asturiensis, Narcissus pseudonarcissus subsp. nobilis
- păsări (22): uliu porumbar (Accipiter gentilis), pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), caprimulg (Caprimulgus europaeus), mierla de apă (Cinclus cinclus), șerpar (Circaetus gallicus), erete vânăt (Circus cyaneus), botgros (Coccothraustes coccothraustes), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), șoim călător (Falco peregrinus), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), muscar negru (Ficedula hypoleuca), zăgan (Gypaetus barbatus), vulturul pleșuv sur (Gyps fulvus), acvilă pitică (Hieraaetus pennatus), capîntortură (Jynx torquilla), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), sitar de pădure (Scolopax rusticola), sturzul viilor (Turdus iliacus)
- mamifere (2): liliac cârn (Barbastella barbastellus), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale)
- nevertebrate (4): Austropotamobius pallipes, Elona quimperiana, fluturele auriu (Euphydryas aurinia), rădașcă (Lucanus cervus)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 5 specii de păsări, 12 specii de mamifere.[2]
Note
modificare- ^ a b DECRETO 24/2016, de 16 de febrero, por el que se designa Urkiola (ES2130009) Zona Especial de Conservación. https://www.euskadi.eus/y22-bopv/es/bopv2/datos/2016/04/1601667a.pdf Mapa de delimitación: http://www.euskadi.eus/r33-bopvmap/es?conf=BOPV/capas/D_24_2016/urkiola.json
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Urkiola”. Accesat în .
- ^ a b „Urkiola”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .