Utilizator:Acid Mammoth/teste

Contextul și înregistrarea

Lars Ulrich (fotografie din 2008) a fondat Metallica printr-o reclamă plasată în The Recycler. A ales numele trupei dintr-o listă a prietenului său Ron Quintana, conținând posibile titluri ale unei viitoare reviste. Ulrich i-a sugerat acestuia Metal Mania, dorind pe ascuns să folosească Metallica drept nume al propriei formații.

Metallica a fost fondată în 1981, în Los Angeles, de către toboșarul Lars Urlich și vocalistul/chitaristul James Hetfield. Înainte ca trupa să aibă o componență definitivă, Brian Slagel, deținătorul casei de discuri Metal Blade Records a cerut acesteia să înregistreze o piesă pentru prima ediție a compilației Metal Massacre. Hetfield și Ulrich au ales „Hit the Lights”, piesă compusă pe când Hetfield făcea parte din trupa Leather Charm, și înregistrată cu Hetfield pe partea de voce, prietenul său din copilărie, Ron McGovney, la chitară bas, și Lloyd Grant, ca membru temporar, la chitară electrică. Prima alcătuire stabilă a formației a constat din Hetfield, Ulrich, McGovney și chitaristul Dave Mustaine, cooptat în urma unui anunț dat în ziar. Aceștia țineau repetiții în garajul lui McGovney și căutau oportunități de a cânta în cluburi locale. Primul spectacol susținut de Metallica a avut loc pe 14 martie 1982, la Radio City în Anaheim. Printre cele nouă piese din repertoriu se numărau două originale („Hit the Lights” și o versiune nefinalizată a piesei „Jump in the Fire”, compusă de Mustaine cu o trupă anterioară, Panic) și preluări după trupe de New Wave of British Heavy Metal (NWOBHM) precum Diamond Head, Blitzkrieg, Savage și Sweet Savage. Spectacolul nu s-a desfășurat fără incidente deoarece Mustaine a avut probleme cu pedala de distors a chitarei, iar în timpul unei piese a rupt una din corzi. Al doilea spectacol al lor a fost pe 27 martie 1982 la Whisky a Go Go din Hollywood, în deschidere pentru Saxon. Deși Mötley Crüe au fost considerați inițial pentru începerea spectacolului, aceștia și-au anulat interpretarea, fiind într-o perioadă marcată de creștere în popularitate. Metallica a înregistrat un demo de trei cântece pentru a convinge organizatorii să le permită deschiderea concertului pentru Saxon. Al treilea concert al trupei s-a ținut în aprilie 1982, unde au cântat în premieră piesa „The Mechanix”, compusă de Mustaine în timpul perioadei sale cu Panic. În timpul spectacolelor timpurii ale trupei, Mustaine era cel care interacționa cu fanii, întrucât Hetfield era timid.

Pentru a atrage atenția proprietarilor de cluburi, Metallica a înregistrat în aprilie 1982 Power Metal, un demo care conținea „Motorbreath” alături de alte piese originale deja interpretate în spectacole. Sigla lor, reprezentată de numele formației cu prima și ultima literă mărite, cu serife ascuțite și scrise înclinat, a fost concepută de Hetfield. Discul demo No Life 'til Leather a fost înregistrat în iulie 1982 și a avut parte de notorietate în cercurile care se ocupau cu schimburi ilegale de casete. No Life 'til Leather conținea o versiune re-înregistrată a piesei „Hit the Lights”, care a apărut pe al doilea disc din Metal Massacre, precum și cântecele noi „Phantom Lord”, „Seek & Destroy” și „Metal Militia”. Înregistrarea și masterizarea a fost finanțată de Kenny Kane, deținătorul casei de discuri High Velocity, în timp ce Ulrich și prietenul său Pat Scott s-au ocupat de distribuție. Din cauza conflictelor cu Mustaine, McGovney a părăsit trupa în decembrie. Ulrich a fost impresionat de interpretarea lui Cliff Burton alături de Trauma în clubul The Troubadour din West Hollywood și i-a oferit oportunitatea să devină membru al formației. Burton a acceptat cu condiția ca Metallica să se stabilească în zona orașului San Francisco. După mutarea în El Cerrito din februarie 1983, aceștia au locuit și au ținut repetițiile în casa lui Mark Whitaker, impresarul trupei Exodus, pe care membrii trupei Metallica au numit-o „Conacul Metallica”. Formația a intenționat să își înregistreze albumul de debut în Los Angeles, cu casa de discuri independentă a lui Slagel, cu un buget de 8,000 de dolari. Slagel nu și-a permis înregistrarea, așa că Ulrich l-a contactat pe Jon Zazula, proprietarul unui magazin de discuri din New Jersey și promotor al trupelor heavy metal în zona Coastei de Est, care ascultase în trecut No Life 'til Leather. Formația a închiriat un autocamion U-Haul cu care s-a deplasat până în New Jersey la finalul lunii martie și, odată sosită, i-a dat lui Zazula acordul să vândă copii ale discului No Life 'til Leather pentru a-l ajuta să fondeze Megaforce Records, întrucât nicio casă de discuri nu a vrut să finanțeze înregistrarea unui album pentru Metallica.

Dave Mustaine (fotografie din 2005) a fost membru în perioada de început a trupei și a contribuit la compunerea mai multor piese de pe Kill 'Em All. Comportamentul său imprevizibil și violent a dus la eliminarea lui din trupă înaintea începerii înregistrărilor pentru album.

Hetfield și Ulrich l-au dat pe Mustaine afară din formație în dimineața zilei de 11 aprilie, după un spectacol susținut în New York, din cauza problemelor lui legate de alcool și droguri, comportament agresiv și conflicte cu ceilalți membri ai trupei. La recomandarea lui Whitaker, Metallica l-a recrutat pe Kirk Hammett, care a cântat cu Exodus și a fost, cu o ocazie, elev al lui Joe Satriani. Hammet a învățat piesele în timpul zborului său către New York și a început înregistrările cu Metallica la nici o lună mai târziu. Metallica s-a întâlnit cu producătorul Paul Curcio la studiourile Music America din Rochester și a înregistrat albumul într-o perioadă de două săptămâni. Deoarece nu și-au permis să stea la un hotel în acest timp, membrii trupei au fost găzduiți de către locuitori ai orașului Rochester ori au locuit în Music Factory din Jamaica, Queens, unde Anthrax își țineau repetițiile. Curcio a pregătit echipamentul de studio pentru înregistrările unei formații rock oarecare. A considerat că primele lor casete aveau un sunet prea distorsionat și a încercat să corecteze acest lucru prin setarea efectelor la minim. Metallica nu a fost mulțumită de Curcio, considerându-l dezinteresat și având un impact prea mic asupra sunetului trupei. Cu toate că Zazula și-a dorit ca Hammett să reproducă solourile de chitară ale lui Mustaine, acestea au fost doar parțial bazate pe cele originale, mare parte din ele păstrând doar primele patru măsuri compuse de Mustaine înaintea plecării din trupă. În ciuda unor deosebiri, contribuțiile lui Mustaine din timpul primilor ani ai formației au fost recunoscute, acesta fiind numit compozitor pentru patru din piesele de pe Kill 'Em All. Zazula nu a fost mulțumit de mixarea audio inițială, considerând că tobele se aud prea tare, iar chitarele prea încet. Remixarea a fost făcută de inginerul de sunet Chris Bubacz, conform instrucțiunilor date de Zazula. Costul final al înregistrărilor a fost aproximativ 15,000 de dolari, ceea ce l-a adus pe Zazula aproape de faliment. „Aceștia pe care îi cheltui sunt bani pentru ipotecă, nu ceva ce am pus departe pentru a face investiții”, a declarat acesta. Zazula a avut dificultăți în a găsi un distribuitor, în cele din urmă reușind să convingă Relativity Records să distribuie albumul în Statele Unite și Canada, și Music for Nations în Europa.

Inițial, formația și-a propus ca titlul albumului să fie Metal Up Your Ass și coperta acestuia să înfățișeze o mână care iese dintr-un vas de toaletă, ținând ridicat un pumnal. Zazula i-a convins să renunțe la acest titlu, considerându-l prea explicit pentru ca distribuitorii să îl pună în vânzare. Coperta finală a înfățișat umbra unei mâini care lasă să cadă un ciocan pătat cu sânge. Burton a fost cel care a venit cu titlul Kill 'Em All; referitor la distribuitorii de albume care s-ar arăta reticenți la titlul inițial, acesta a declarat „Afurisitele de companii de înregistrări... să piară toate!”. Ulrich a considerat Kill 'Em All ca fiind un titlu bun, iar Zazula a fost și el de acord. Burton i-a sugerat lui Gary L. Heard ca imaginea de pe album să conțină un ciocan pătat cu sânge. Conform spuselor lui Hammett, „Cliff căra un ciocan cu el peste tot. Mereu avea un ciocan în bagaj, iar din când în când îl scotea și începea să distrugă lucruri.” Cu toate că titlul original nu a fost folosit, Metallica a lansat ulterior tricouri cu textul „Metal Up Your Ass” și imaginea propusă inițial pentru album. O înregistrare bootleg a unui concert din 1982 susținut la Old Waldorf, intitulată Metal Up Your Ass (Live), a folosit și ea această imagine. Discurile din prima lansare a albumului conțineau și o husă interioară incluzând fotografii și versuri, precum și o etichetă argintie lipită pe vinil. Următoarele ediții au venit cu o husă albă și o etichetă de album standard. Pentru relansarea albumului din 1988 s-au reintrodus versurile si fotografiile. Discurile originale se pot distinge de celelalte prin cuvintele „Bang That Head That Doesn't Bang” inscripționate pe partea din sus a copertei din spate. În edițiile ulterioare, s-a renunțat la acestea. Sintagma „Bang That Head That Doesn't Bang” a fost dedicată lui Ray Burch, un fan din San Francisco, cunoscut pentru headbanging-ul său din timpul concertelor timpurii ale trupei.

Muzica și versurile

Kill 'Em All conține riff-uri complexe, asemănătoare cu cele ale trupelor de NWOBHM, cântate într-un ritm alert. Albumul este considerat unul esențial în geneza subgenului thrash metal, prin introducerea de percuție rapidă, acorduri în registre joase și a shredding-ului ca parte principală în genul heavy metal. Pe lângă solourile de chitară rapide, Hammett a adăugat și secvențe ale gamei pentatonice. Ulrich a adoptat un ritm de half-time pe toba mică, acesta având să devină un element definitoriu în albumele care au urmat. Vocea lui Hetfield a trecut de la plânsetul melodic de pe No Life 'til Leather la un răcnet brut, în timp ce toți membrii au început să cânte mai repede și cu o precizie mai mare pe Kill 'Em All. Scriitorul Joel McIver că interpretările lui Burton și ale lui Hetfield erau aproape virtuozice, referindu-se la finețea chitarei bas a celui dintâi, respectiv la precizia ritmului cântat cu pana a celui din urmă. Conform jurnalistului Chuck Eddy, versurile juvenile care abordând subiecte precum războiul, violența și viața trăită în deplasări îi conferă albumului un „farmec naiv”. Din punct de vedere muzical, Kill 'Em All s-a aflat în contrast cu formațiile de glam metal care au dominat clasamentele la începutul anilor 1980. Datorită naturii rebele și a ținutei de stradă a membrilor, albumul și-a făcut fani în rândul celor care nu urmau trendul majoritar al muzicii hard rock.