Utilizator:Marius.deaconu/Recomandarea mea (articol)

Nebuloasa din Orion (M 42 sau NGC 1976) este un obiect ceresc care face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate şi fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum şi unul dintre cele mai studiate obiecte cereşti. Această nebuloasă ne-a dezvăluit multe despre procesul prin care o stea şi sistemul ei planetar se formează din nori de gaz şi praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mişcări intense şi violente de gaz precum şi efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă.

Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă şi mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Norul molecular complex din Orion se întinde pe toata suprafaţa constelaţiei Orion şi include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 şi Nebuloasa Flacără. Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei Orion şi formarea lor se observă în special, în spectrul infraroşu.

Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar şi din unele zone unde apare poluarea luminoasă. Se vede ca şi o „stea” de magnitudine mijlocie sub cele trei stele care formează „Centura lui Orion”. Stelele apar ceţos, pentru un observator cu un aparat vizual normal (ochi) şi ca şi o nebulozitate prin binocluri sau telescoape mici.

Nebuloasa din Orion conţine un roi deschis foarte tânăr, cunoscut ca şi Trapezium, datorită asterismului celor patru stele primare. Două dintre acestea pot fi considerate ca facând parte ditr-un sistem binar iar în nopţiile cu vizibilitate astronomică mare, se văd ca un total de şase stele. Stelele din „Trapezium” sunt încă în formare, împreună cu multe alte stele, chiar în anii fragezi ai tinereţii. Trapezium-ul poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion”, un grup format din încă 2.000 de stele, cu un diametru total de 20 ani-lumină. Cu două milioane de ani în urmă, acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare” cum ar fi AE Aurigae, 53 Arietis sau Mu Columbae, care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză mai mare de 100 km/s.

Observatorii au notat de mai mult timp, o nuanţă verzuie accentuată a nebuloasei, pe lângă zonele roşii şi violet-albăstrii. Nuanţa roşie este foarte bine cunoscută şi este cauzată de liniile de radiaţie H^α, specifice unei lungimi de undă de 656.3 nm. Nuanţa violet-albăstrie este specifică radiaţiei reflectate de masivele stele din clasa O aflate în miezul nebuloasei.

Mai mult despre Nebuloasa din Orion...