Utilizator:MariusM/cutie de nisip

An alegeri % voturi Observaţii
1928 77,76% ajunge la guvernare
1931 14,99% PNL a cîştigat cu 47,49%
1932 40,3% ajunge la guvernare
1937 20,4% PNL a avut 35,9%

În această pagină sînt documentate eforturile conducerii statului român de a scăpa de puşcărie persoanele vinovate de implicare în reprimarea revoluţiei române din decembrie 1989.

AmnistiiModificare

Beneficiari ai amnistiei:

  1. Miliţienii sau militarii care au bătut revoluţionarii arestaţi în acele zile.
  2. Florin Dragomir, locotenent de securitate din Timişoara, învinuit de cercetarea abuzivă a trei revoluţionari, pe care i-a bătut cu un par de lemn şi cu bastonul de cauciuc şi i-a călcat pe degetele de la mîini pînă la sîngerare, a fost condamnat iniţial la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru cercetare abuzivă (Sentinţa 44 din 2 aprilie 1990 a Tribunalului Militar Timişoara). La recurs încadrarea juridică s-a schimbat în purtare abuzivă, care se încadra în amnistie (Decizia 139 din 12 iulie 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti). Instanţa a reţinut că "pentru a exista infracţiunea de cercetare abuzivă o condiţie este ca urmărirea penală să fie începută (...) conform art. 128 alin. 1 şi 3 c. pr. pen. începerea urmăririi penale are loc numai prin rezoluţia sau procesul verbal emise de organul competent"[2]

GraţieriModificare

Graţieri făcute de Ion IliescuModificare

  1. Membrii Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR, condamnaţi pentru că în şedinţele C.P.Ex. au aprobat reprimarea revoluţiei.
  2. Traian Cozma, căpitan de miliţie, vinovat de a fi făcut acte false pentru mai mulţi generali şi colonei implicaţi în reprimarea revoluţiei la Timişoara, beneficiar al graţierii prin Decretul-Lege nr. 23/1990[2].
  3. Nicolae Ghircoiaş, colonel de miliţie care a furat şi distrus evidenţele Spitalului judeţean Timiş cu privire la morţii şi răniţii din perioada revoluţiei[3], condamnat la 4 ani închisoare dar cu constatarea că pedeapsa este în întregime graţiată prin Decretul-Lege nr. 23/1990[4] (Ghircoiaş este şi beneficiar al amnistiei din Decretul 3/1990, pentru o altă infracţiune săvîrşită în perioada revoluţiei - favorizarea infractorului)
  4. General M.Ap.N. Constantin Rotariu, locotenent-colonel M.Ap.N. Ion Păun şi căpitan M.Ap.N. Constantin Gheorghe, condamnaţi pentru crimele săvîrşite în zona Calea Lipovei din Timişoara (6 morţi şi 30 răniţi), graţiaţi prin Decretul nr. 727 din 2002 [5][2].
  5. Iosif Veverca, maior de miliţie condamnat pentru uciderea în timpul revoluţiei la Timişoara a tînărului Ianoş Paris, graţiat în decembrie 2003.
  6. Ion Corpodeanu, locotenent colonel de miliţie, condamnat pentru omor deosebit de grav săvîrşit în timpul revoluţiei la Timişoara, graţiat în acelaşi decret în care a fost graţiat şi Miron Cozma.

Graţieri făcute de Emil ConstantinescuModificare

  1. Ion Coman, condamnat pentru conducerea represiunii de la Timişoara (73 morţi), graţiat prin Decretul nr. 588/2000 [6][7]

Cereri pentru decretarea unei amnistii generale referitoare la crimele din decembrie 1989Modificare

  1. Ion Cristoiu, ziarist: "Cea mai bună soluţie ar fi aşadar curmarea lor [proceselor legate de revolutie] şi eliberarea tuturor celor implicaţi în evenimentele de la Timişoara şi Bucureşti"[8].
  2. Apel semnat în 1991 de 23 de parlamentari în revista "Totuşi Iubirea" editată de Adrian Păunescu: Cezar Buda, Adrian Ovidiu Moţiu, Romulus Vulpescu, Neculai-Simeon Tatu, Gelu Voican Voiculescu, Ştefan Cazimir, Nicolae Simescu, Teodor Holban, Gheorghe Scrieciu, Constantin Ivanovici, Victor Surdu, Vasile Şuta, Alin-Mihai-Dumitru Druga, Paul Ciobanu, Mircea Radu Ispas, Petru Dumitru Pop, Dănuţ Ioan Fleacă, Vasile Rădulescu, Viorel Lixăndroiu, Dumitru Şerban, Ioan Gavra, Silviu Simion Şomîcu, Ion Ştefan[9]
  3. Sergiu Nicolaescu, iniţiator al Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, în data de 16 decembrie 1994, cu prilejul audierii de această comisie a preşedintelui Ion Iliescu, audiere transmisă la Televiziunea Română[10][11].
  4. Constantin Dudu Ionescu, secretar de stat la M.Ap.N., devenit ulterior şi ministru al apărării[12]
  5. Ion Iliescu, preşedinte al României, în anul 2001
  6. Adrian Năstase, prim-ministru, cere o dezbatere publică pe tema proiectului de amnistie susţinut de Ion Iliescu[13]

ReferinţeModificare

  1. ^ Monitorul Oficial din 4 ianuarie 1990
  2. ^ a b c Curtea Supremă - Procesele revoluţiei din Timişoara (1989) adunate şi comentate de Marius Mioc, Editura Artpress, Timişoara 2004 ISBN 973-7911-70-9, pag. 343-344
  3. ^ Constatările instanţei despre distrugerea documentelor medicale la Timişoara în perioada revoluţiei
  4. ^ Condamnarea din "procesul celor 25" al revoluţiei din Timişoara
  5. ^ Monitorul Oficial nr. 589 din 8 august 2002
  6. ^ Monitorul Oficial nr. 657 din 14 decembrie 2000
  7. ^ Curtea Supremă - Procesele revoluţiei din Timişoara (1989) adunate şi comentate de Marius Mioc, Editura Artpress, Timişoara 2004 ISBN 973-7911-70-9, pag. 9
  8. ^ Ion Cristoiu - "Un moment ratat: Tribunalele revoluţionare", editorial în "Expres Magazin" nr. 26/1991
  9. ^ revista "Totuşi Iubirea" nr. 25/1991
  10. ^ TVR1 - emisiune televizată din 16 decembrie 1994 cu audierea preşedintelui Ion Iliescu la Comisia Senatorială "Decembrie 1989"
  11. ^ Ion Iliescu - "Revoluţia trăită", Editura Redacţiei publicaţiilor pentru străinătate, Bucureşti 1995, pag. 85, ISBN 973-0-00132-4
  12. ^ Vartan Arachelian - "Revoluţia şi personajele sale", Editura Nemira, Bucureşti 1998, pag. 234, ISBN 973-569-285-1
  13. ^ ziarul "Adevărul" din 5 iunie 2001