Utunk
Informații generale
Data fondării  Modificați la Wikidata
Limbălimba maghiară  Modificați la Wikidata
Prezență online

Utunk („Drumul nostru”) a fost un săptămânal literar, artistic și critic în limba maghiară care a fost publicat la Cluj în perioada 1946-1989.

În paginile revistei au publicat scriitori maghiari cunoscuți precum Gábor Gaál, István Asztalos, György Kovács, József Méliusz, István Nagy, András Sütő, Ferenc Szemlér, János Szász și Lajos Letáy.[1]

IstoricModificare

Ziarul a fost fondat la Cluj în 1946, după cel de-al Doilea Război Mondial,[2] de Asociația Scriitorilor Maghiari din România, iar din 1949, după desființarea asociației, a fost publicat de Uniunea Scriitorilor din România ca un ziar în limba maghiară. Primul redactor-șef al publicației a fost Gábor Gaál, căruia i-au succedat Pál Sőni și László Földes, iar din 1959 Lajos Letáy.[3] Péter Marosi a condus rubrica de critică literară a ziarului.

Utunk publica rapoarte săptămânale despre evenimentele literare, culturale, teatrale și artistice ale comunității maghiare din Transilvania. În prima jumătate a anilor 1950 articolele publicate în ziar erau marcate de un schematism ce caracteriza viața culturală din întreaga Europă de Est.

Situația s-a schimbat la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, iar László Földes a putut publica scrieri ale unor autori marginalizați până atunci și o serie de articole despre literatură interbelică maghiară din România.

Genul preferat al Transilvaniei, reportajul, a beneficiat de un spațiu extins în paginile ziarului Utunk, contribuind la o mai bună cunoaștere a regiunii. În anii 1970 tinerii poeți și prozatori au obținut un spațiu mai mare. Ziarul a dobândit un stil neo-avangardist și a încercat să apere cultura maghiară de aspirațiile opresive ale dictaturii de la București.

Între anii 1968 și 1989 au apărut 22 de almanahuri Utunk évkönyv cu o selecție atentă a materialelor publicate. Revista s-a confruntat în ultimul deceniu al regimul comunist (anii 1980) cu lipsa hârtiei și lipsa frecventă de fonduri.

Ziarul Utunk și-a încetat apariția după Revoluția din 1989, apărând în locul ei revista Helikon.

Publiciști colaboratoriModificare

  • Daróczi-Szabó Árpád
  • Gergely Tamás
  • Görbe István
  • Gredinár Aurél
  • Gréda József
  • Járai Rezső
  • Jeney-Lám Erzsébet
  • Maderspach Viola
  • Márkó Imre
  • Marx József
  • Máté Gábor
  • Mátis Béla
  • Mátray László
  • Medgyesi Emese
  • Mihálka György
  • Miklós László
  • Miklósi-Sikes Csaba
  • Molnár János
  • Molnár Zsófi
  • Mottl Román
  • Mózes-Finta Edit
  • Mózes Magda
  • Mráz Lajos
  • Murvai László
  • Nagy Annamária
  • Serényi József
  • Serényi-Sprenger Ferenc
  • Sipos András
  • Sróth Ödön
  • Suba Dani
  • Sükösd János
  • Szabó Pál Endre
  • Szabó Sándor
  • Szabó Sándor
  • Számadó Ernő
  • Szász Béla
  • Szász-Mihálykó Attila
  • Szekernyés László
  • Szenyei Sándor
  • Szives Sándor
  • Szőcs Ráchel
  • Sztojka László
  • Sztranyiczki Gábor
  • Tabák László
  • Takács Gábor
  • Tamás Tímea
  • Tapodi Zsuzsa
  • Telegdi Magda
  • Tóth József
  • Török Csorja Viola
  • Török László
  • Török Sándor
  • Tövissi Lajos
  • Tuduka Oszkár
  • Vágó Béla
  • Vajda Ferenc
  • Vajda Gyula
  • Vallasek Márta
  • Varga Gábor
  • Varró Ilona
  • Vita László
  • Vitus K. György
  • Weissmann Endre
  • Zimán József
  • Zsigmond Ferenc
  • Zsisku János

KeresztútModificare

Keresztút a fost un supliment publicat de Utunk. Primul număr a apărut în decembrie 1977; revista a apărut inițial la intervale mari de timp, din 1980 de trei ori pe an și din ianuarie 1983 a avut o frecvență lunară și un număr total de 16 pagini. Conținea cuvinte încrucișate, puzzle-uri și diferite alte jocuri. Redactorii publicației au fost Edit Lőrinczy și Tibor Rámai.[4][5][6]

NoteModificare

  1. ^ Al. Piru, Istoria literaturii române de la început pînă azi, 1981, pp. 485-486.
  2. ^ Al. Piru, Istoria literaturii române de la început pînă azi, 1981, p. 485.
  3. ^ Al. Piru, Istoria literaturii române de la început pînă azi, 1981, p. 486.
  4. ^ Romániai magyar irodalmi lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés II. (G–Ke). Edgár Balogh (coord.). București: Kriterion. 1991. ISBN 973-26-0212-0  
  5. ^ Letáy Lajos írja a Keresztútról. Utunk, 1982/20.
  6. ^ Sütő István: Mire tanít a Keresztút? Igaz Szó, 1983/9.

BibliografieModificare

  • Új magyar irodalmi lexikon III. (P–Zs). Főszerk. Péter László. Budapesta: Akadémiai. 1994. 2174. o. ISBN 963-05-6807-1  
  • Al. Piru, Istoria literaturii române de la început pînă azi, Editura Univers, București, 1981, pp. 485-486.