Vaccin împotriva difteriei

Vaccinul împotriva difteriei reprezintă un vaccin utilizat împotriva Corynebacterium diphtheriae, agentul ce declanșează difteria.[1] Între anii 1980 și 2000, utilizarea acestuia a dus la o scădere de peste 90% a numărului de cazuri la nivel mondial. Se recomandă utilizarea a trei doze inițiale, după care eficiența acestuia este de aproximativ 95%. Această imunizare durează aproximativ 10 ani, în decursul cărora va fi nevoie de o vaccinare de rapel. Procesul de imunizare poate începe la vârsta de șase săptămâni, cu doze administrate ulterior, la fiecare patru săptămâni.[2]

Vaccinul împotriva difteriei este foarte sigur. Reacțiile adverse semnificative sunt rare. Pot apărea dureri la locul injectării.[2] La locul injectării se poate forma o umflătură care durează câteva săptămâni. Vaccinul poate fi administrat atât pe timpul sarcinii, cât și celor persoane cu un sistem imunitar scăzut.[3]

Câteva combinații de vaccinuri sunt utilizate pentru a preveni difteria.[4] Acestea includ anatoxină tetanică (cunoscută sub numele de dT sau vaccin DT) și vaccinul tetanic și pertussis, cunoscut sub numele de vaccin DPT. Organizația Mondială a Sănătății îl recomandă încă din anul 1974.[2] Aproximativ 84% din populația lumii este vaccinată.[5] Se administrează sub formă de injecție intramusculară.[2] Vaccinul trebuie păstrat la rece, dar nu congelat.[3]

Vaccinul împotriva difteriei a fost dezvoltat în 1923.[6] Acesta se află pe Lista medicamentelor esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății, ce reprezintă cea mai importantă medicație necesară într-un sistem de sănătate.[7]

ReferințeModificare

  1. ^ „MedlinePlus Medical Encyclopedia: Diphtheria immunization (vaccine)”. Accesat în . 
  2. ^ a b c d „Diphtheria vaccine” (PDF). Wkly Epidemiol Rec. 81 (3): 24–32. . PMID 16671240. 
  3. ^ a b Atkinson, William (mai 2012). Diphtheria Epidemiology and Prevention of Vaccine-Preventable Diseases (ed. 12). Public Health Foundation. pp. 215–230. ISBN 9780983263135. 
  4. ^ „Diphtheria Vaccination”. Department of Health and Human Services. Accesat în .  |first1= lipsă |last1= în Authors list (ajutor)
  5. ^ „Diphtheria”. who.int. . Accesat în . 
  6. ^ Macera, Caroline (). Introduction to Epidemiology: Distribution and Determinants of Disease. Nelson Education. p. 251. ISBN 9781285687148. 
  7. ^ „WHO Model List of EssentialMedicines” (PDF). World Health Organization. octombrie 2013. Accesat în .