Valea Izreel

Valea Izreel (din ebraică עמק יזרעאל, transliterat: ʿĒmeq Yīzrəʿēʿl), numită în arabă Marj ibn Amir (مرج ابن عامر), este o câmpie fertilă întinsă și o vale interioară în Districtul de Nord din Israel. Are o orientare generală nord-vest - sud-est, învecinându-se la nord cu zonele deluroase ale Galileii Inferioare, la vest cu câmpia de coastă, la sud cu un lanț de munți și dealuri începând spre vest cu Muntele Carmel, trecând prin versanții nordici ai munților Samariei, și încheindu-se spre est cu Muntele Gilboa, iar la est cu Valea Iordanului. Cea mai mare așezare din vale este orașul Afula, care se află în apropierea centrului său.

Etimologie modificare

Merj ibn 'Amir pe harta produsa în anii 1870 de Palestine Exploration Fund (PEF).

Numele folosit în traducerea ortodoxă a Vechiului Testament este valea Izreel sau valea lui Izreel^[1], şesul Izreel^[2], şi câmpia lui Izreel^[3]. Numele mai poate apărea şi în forma grecizată, de valea (câmpia) Esdraelon, sau a Esdraelonului (de la Ἐσδρηλών, „Esdraelon”, redarea numelui ebraic in limba greacă), iar în contextul protestantismului evanghelic mai apare şi drept Valea Megiddo,^[4]^[5]

Valea Izreel își ia numele de la orașul antic Izreel, din ebraicul Yizre'el (יזרעאל), care a devenit în arabă Zir'ēn (زرعين), situat pe un mic deal cu vedere la marginea de sud a văii. Numele ebraic Yizre'el înseamnă „Dumnezeu seamănă” (în sensul agricol), folosind numele de zeitate „El” de sorginte canaanită.^[6] Expresia „valea lui Izreel” a fost uneori folosită pentru a se referi la partea centrală a văii, în jurul orașului Izreel, în timp ce partea de sud-vest era cunoscută sub numele de „Valea Meghido”, după orașul antic Meghido sau Meghidon (pronunția ebraică: Meghidó), care controla o trecătoare de la baza Carmelului. Numele arab Marj ibn Amir înseamnă „Luncile fiului lui Amir”.^[7]

Geologie modificare

Valea a acționat cândva ca un canal de legatură între Marea Mediterană, la capătul nord-vestic al văii, şi valea tectonică a Iordanului, care cuprinde la extremități bazinul Mării Galileii în nord şi pe cel al Mării Moarte în sud. În urmă cu aproximativ două milioane de ani, pe măsură ce nivelul solului între Marea Mediterană și valea de rift a Iordanului s-a ridicat, această legătură a fost întreruptă, iar inundațiile periodice dinspre Marea Mediterană au încetat. Acest lucru a dus la izolarea Mării Moarte de oceanul planetar și, în timp, din cauza unei evaporări mai mari decât cumulul dintre volumul de precipitații şi afluxul apelor de suprafață din bazinul hidrologic al Mării Moarte, apele acesteia au devenit puternic saline. În cazul Mării Galileii, pe de altă parte, raportul este invers, ea fiind în prezentul geologic un lac cu apă dulce.