Vasil Makuh
| Vasil Makuh | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Kariv, Raionul Cervonohrad, Liov, Regiunea Liov, Ucraina[1] |
| Decedat | (40 de ani)[1][2] Kiev, RSS Ucraineană, URSS |
| Cauza decesului | autoimolare (autoimolare) |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | militar[*] lucrător activist politic[*] laborer[*] |
| Limbi vorbite | limba ucraineană[3] |
Modifică date / text  | |
Vasil Omelianovici Makuh (în ucraineană Василь Омелянович Макух; n. , Kariv, Raionul Cervonohrad, Liov, Regiunea Liov, Ucraina – d. , Kiev, RSS Ucraineană, URSS) a fost un veteran sovietic al celui de-Al Doilea Război Mondial, prizonier politic al Uniunii Sovietice și activist ucrainean, membru al Armatei Insurecționale Ucrainene.
După ce a fost înrolat în Armata Roșie, în noiembrie 1944, Makuh a dezertat și s-a alăturat Armatei Insurecționale Ucrainene. În februarie 1946, a fost rănit și capturat după un schimb de focuri cu polițiștii de frontieră sovietici și polonezi la granița sovieto-polonă (azi granița dintre Polonia și Ucraina). La 15 februarie 1946, Makuh a fost dus în incinta districtuală a KGB-ului (Ministerul Afacerilor Interne sovietic) din Velîki Mostî și mai târziu la închisoarea nr. 4 din Lviv (cunoscută sub numele de „Brîgidki(d)”). La 11 iulie 1946, Tribunalul Militar al garnizoanei din Lvov l-a condamnat la 10 ani de muncă silnică (katorga) cu cinci ani de detenție (cu „restricționarea drepturilor civile”) plus confiscarea tuturor bunurilor sale. Makuh și-a ispășit pedeapsa în Dubravlag(d), Tabăra Specială nr. 3 (din Mordovia) și în alte lagăre ale gulagului din Siberia.
La 18 iulie 1955, a fost eliberat și exilat într-o așezare locală, unde a cunoscut o femeie care a ispășit, de asemenea, 10 ani de închisoare. În 1956, ambii au reușit să se întoarcă în Ucraina și, deoarece li se-a interzis să se întoarcă în propria lor regiune, s-au stabilit la Dnipropetrovsk (azi Dnpro), unde s-au căsătorit și Makuh a lucrat ca profesor la o școală.
La 5 noiembrie 1968 s-a sinucis prin autoincendiere pe Hreșiatik, strada principală a Kievului, în semn de protest împotriva stăpânirii sovietice a Ucrainei, împotriva rusificării,[4] precum și împotriva invaziei sovietice în Cehoslovacia.[5][6][7][8]
Înainte de moartea sa, Makuh a strigat „Trăiască Ucraina liberă!”[8] A murit a doua zi. La 6 noiembrie 1968, procuratura din districtul Leninski din orașul Kiev a deschis un dosar penal împotriva lui din cauza sinuciderii, al cărui rezultat nu a fost niciodată făcut cunoscut.
Note modificare
- ^ a b c d e (PDF) https://www.ustrcr.cz/data/pdf/pamet-dejiny/pad1601/073-090.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ The Ukrainian who set himself on fire protesting the Soviet invasion of Czechoslovakia Euromaidan Press
- ^ "For our and your freedom!" - The feat of Vasyl Makukh Museum “Jewish Memory and Holocaust in Ukraine"
- ^ „Український герой – палаючий смолоскип Василь Макух”. Радіо Свобода (în ucraineană). Accesat în .
- ^ „Smuga sadzy”. rp.pl. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Makukh, Vasyl”. Internet Encyclopaedia of Ukraine. Accesat în .