Vasile Vâlcu

Vasile Vâlcu (n. 26 septembrie sau 10 octombrie 1910, Ceamurlia de Jos, județul Tulcea – d. 11 februarie 1999) a fost un comunist și general român de Securitate, care a îndeplinit funcția de șef al Direcției de Informații Externe din România în perioada martie 1954 - 16 decembrie 1955.

Biografie modificare

Vasile Vâlcu s-a născut la data de 26 septembrie 1910 (sau, cf. altor date pe 10 octombrie), fiind de etnie bulgar. După cum susține generalul Ion Mihai Pacepa, Vâlcu vorbea cu un puternic accent slav, fiind poreclit „Bulgarul”.^[1]

A urmat doar șapte clase elementare (absolvite în anul 1922),^[2] apoi a lucrat în meseria de croitor. În anul 1929 a devenit membru al Partidului Comunist din România. După cum declară Pacepa, Vasile Vâlcu „lucrase pentru spionajul sovietic în timpul războiului”.^[3]

După preluarea puterii de către comuniști, a urmat doi ani de studii la Academia de Partid «Ștefan Gheorghiu» și a devenit ofițer de Securitate în Regiunea Dobrogea. A condus Departamentul „A” din Direcția Generală a Securității Statului (1952–1954). În această calitate, a coordonat alături de căpitanul de Securitate Nicolae Doicaru reprimarea mișcării de partizani din această regiune. În anul 1953 avea gradul de colonel în cadrul Direcției de Informații Externe a Securității.

În martie 1954, Vasile Vâlcu a fost înaintat la gradul de general-maior și numit în funcția de șef al Direcției I - Informații Externe din cadrul Direcției Generale a Securității Statului. Fost ilegalist comunist de origine bulgară, generalul Vâlcu a continuat să exploateze rețeaua dezvoltată în afara României. La 27 octombrie 1955, el a prezentat un raport de activitate al Direcției I de informații externe în Biroul Politic al PMR, prin care se solicita acordarea unei atenții speciale încercării de penetrare a "emigrației reacționare române", în egală măsură cu pătrunderea în mediile politice și militare occidentale.^[4] El nu a apucat să-și vadă realizate proiectele, deoarece a fost eliberat din funcția de șef al DIE la data de 16 decembrie 1955.

Vasile Vâlcu a fost numit apoi ca prim-secretar al Comitetului Regiunii PMR Dobrogea (1955-1967). Ca urmare a sarcinilor primite, a fost promovat în conducerea partidului, fiind ales membru supleant al CC al PCR (1958–1960), membru CC al PCR (1960–1979) și apoi membru CPEx al CC al PCR (1974–1979). În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Vasile Vâlcu a fost ales permanent ca deputat în Marea Adunare Națională (1948–1989).

În perioada decembrie 1967 - decembrie 1969 a fost președinte al Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție. În februarie 1971 a fost numit în funcția de prim-secretar al Comitetului Județean de Partid din Constanța. În anul 1974 a fost ales pentru o scurtă perioadă ca vicepreședinte al Consiliului de Stat al R.S. România. În anul 1989 îndeplinea funcția de vicepreședinte al Comisiei Centrale de Revizie a CC al PCR.

A decedat pe data de 11 februarie 1999.

Decorații modificare

Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”^[5]
titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[6]
medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[6]