Vivi Drăgan Vasile
Vivi Drăgan Vasile | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (77 de ani)[1][2] București, România[3] |
Cetățenie | România |
Ocupație | director de imagine |
Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text |
Vasile (Vivi) I. Drăgan, cunoscut sub numele de Vivi Drăgan Vasile, (n. 28 august 1947, București) este un operator și director de imagine de film român. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Drumul oaselor (1980), Înghițitorul de săbii (1982), Pe malul stîng al Dunării albastre (1983), Horea (1984), Moromeții (1987), Cuibul de viespi (1987), Secretul armei... secrete! (1989), Stare de fapt (1995), Filantropica (2002), Occident (2002), Furia (2002), Cealaltă Irina (2008), Nunta mută (2008), Caravana cinematografică (2009) și Despre oameni și melci (2011). A colaborat mult cu regizorul Stere Gulea.
Biografie
modificareA absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa operator de film, în 1973. A predat ca profesor invitat la Academia de Teatru și Film între anii 1990-1994.
A fondat în anul 1992 Fundației Arte Vizuale, fiind directorul ei executiv.[4]
Filmografie
modificareDirector de imagine
modificare- Drum în penumbră (1972) - membru al colectivului de filmare
- Ultima noapte a singurătății (1976)
- Bunicul și doi delincvenți minori (1976)
- Acțiunea „Autobuzul” (1978)
- Drumuri în cumpănă (1979)
- Ultima frontieră a morții (1979)
- Ora zero (1979)
- Amurgul fântânilor (1979)
- Mijlocaș la deschidere (1980)
- Drumul oaselor (1980)
- Fiul munților (1981)
- Înghițitorul de săbii (1982)
- Calculatorul mărturisește (1982)
- Pădurea nebună (1982)
- Năpasta (1982)
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- Prea cald pentru luna mai (1984)
- Horea (1984)
- Încrederea (1986)
- Punct... și de la capăt (1987)
- Cuibul de viespi (1987)
- Moromeții (1987)
- Maria și marea (1989)
- Secretul armei... secrete! (1989)
- Cine are dreptate? (1990)
- Piața Universității – România (documentar, 1991) – în colaborare cu Vlad Păunescu și Sorin Ilieșiu
- Și va fi... (1991)
- Abel în codru (1992)
- Dark Angel (1993)
- Patul conjugal (1993)
- Secția (1994)
- Time Warriors (serie TV, 1994)
- Stare de fapt (1995)
- Kid Midas (1996)
- Orașul în miniatură (1997)
- Dream Mine (mediu metraj, 1998)
- Sleeping Beauty (1998)
- Le record (1998)
- Dușmanul dușmanului meu (1999) - în colaborare cu Steven Wacks
- Chacho Rom (2000)
- Light falls on your face, my dear (2001)
- Filantropica (2002)
- Occident (2002)
- Furia (2002)
- Hellraiser - 7 (2002)
- My name is Modesty (2002)
- Boborul (scurt metraj, 2003)
- Dallas (2003)
- Mammoth (2005)
- La urgență (serial TV, 2006)
- Cealaltă Irina (2008)
- Nunta mută (2008)
- Caravana cinematografică (2009)
- Ursul (2010)
- Despre oameni și melci (2011)
- De azi înainte (mediu metraj, 2012)
- Sunt o babă comunistă (2012)
- Evadarea (2012)
- Moromeții 2 (2018)[5]
Regizor
modificare- Piața Universității – România (documentar, 1991) – împreună cu Stere Gulea și Sorin Ilieșiu
- S-a votat Codul penal (video, 1993, a însoțit albumul omonim al lui Valeriu Sterian) [6]
Premii și distincții
modificareDirectorul de imagine Vivi Drăgan Vasile a obținut cinci premii pentru imagine ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN)/Uniunii Cineaștilor din România (UCIN):
- în anul 1979 - pentru filmul Ora zero (ex-aequo cu Călin Ghibu pentru filmul Între oglinzi paralele),[7]
- în anul 1987 - pentru filmul Moromeții,[8]
- în anii 1994-1995 - pentru filmul Stare de fapt (ex-aequo cu Dinu Tănase pentru filmul Rosenemil - O tragică iubire),[9],
- în anul 2002 - pentru filmele Occident și Furia[10] și
- în anul 2008 - pentru filmul Nunta mută.[11]
De asemenea, a obținut și alte premii ale ACIN/UCIN:
- Diplomă de onoare pentru imaginea filmelor Înghițitorul de săbii și Năpasta (1982),[12]
- Marele Premiu pentru film documentar de lung metraj - pentru filmul Piața Universității – România (1991), împreună cu Stere Gulea și Sorin Ilieșiu[13] și
- Premiul pentru promovarea filmului românesc: Editura Video (director Bujor T. Râpeanu) și Fundația de Arte Vizuale (director Vivi Drăgan Vasile) (1996-1997).[14]
Printre celelalte premii obținute de Vivi Drăgan Vasile în cariera sa sunt de menționat următoarele:
- Mențiune pentru imagine la Festivalul Național Costinești pentru filmul Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- Premiul pentru documentar la Festivalul Național Costinești pentru Piața Universității - România (1991)
- Premiul anual al Asociației criticilor din Ungaria pentru imaginea filmului Secția (1995)
- Premiul special al Festivalului Internațional Mediawave - Györ, Ungaria, pentru Secția (1995)
- Premiul Pro Victoria pentru imaginea filmului Stare de fapt (1997)
- Premiul PRO CULTURA HUNGARICA al Ministerului Culturii al Ungariei (2002)
- Premiul pentru imagine al Transilvania International Film Festival - Cluj pentru filmul Furia (2003)
- Premiul pentru imagine al Festivalului Internațional Anonimul pentru filmul Boborul (2004)
- Premiul MMK Ungaria (2007)
- Premiul Producătorului La drumul mare, Festivalul IPIFF, Constanța, România (2008)
- Premiul RSC (Romanian Society of Cinematographers) pentru Nunta mută (2008)[15]
- Premiul RSC (Romanian Society of Cinematographers) pentru Cealaltă Irina (2010)
- Premiul IPIFF Fest International al Producatorilor Independenti „Memoria de piatră” (2010)
- Premiul RSC (Romanian Society of Cinematographers) pentru Caravana cinematografică (2011)
Vivi Drăgan Vasile a fost nominalizat la Premiul Gopo pentru cea mai bună imagine la Gala Premiilor Gopo 2009 pentru filmul Nunta mută [16], dar nu a câștigat, obținând totuși Premiul special Romanian Society of Cinematographers pentru activitatea sa la acest film. [15] El a fost nominalizat și la Gala Premiilor Gopo 2011 - cu filmul Caravana cinematografică[17], dar nu a câștigat.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit cineastului Vivi Drăgan Vasile la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. [18]
Note
modificare- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ Vivi Dragan Vasile, Filmportal.de, accesat în
- ^ Freebase Data Dumps[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ „Ada Solomon: „Am luat nota 9,91 la Bacalaureat, fără copiat"”. adevarul.ro. . Accesat în .
- ^ Ionut Baias - Victor Rebengiuc despre Horatiu Malaele in Morometii 2: Am toata increderea in Horatiu, nimic nu-i sta in cale, e cel mai bun Arhivat în , la Wayback Machine., HotNews.ro, 31 august 2017
- ^ Internet Movie Database - Pagina filmului S-a votat Codul penal (1993)
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile Cineaștilor: 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 36.
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), op. cit., p. 77.
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), op. cit., p. 106.
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor: 2000-2005, Editura și Tipografia Intact, București, 2005, p. 11.
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor din România pe anii 2005-2010, Biblioteca Bucureștilor, București, 2012, p. 29.
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), op. cit., p. 53.
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), op. cit., p. 96.
- ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), op. cit., p. 112.
- ^ a b Mihai Fulger - „Restul e tăcere și Boogie și-au împărțit „omuleții” la Gala Gopo”, în "Observator Cultural", nr. 464, martie 2009.
- ^ *** - „Nominalizări la Premiile Gopo 2009”, în „Gândul”, 2 februarie 2009.
- ^ Ileana Dima - „Cursa la Premiile Gopo 2011, mai strânsă ca niciodată”, în „Evenimentul Zilei”, 21 februarie 2011.
- ^ Decretul nr. 977 din 29 noiembrie 2002 privind conferirea unor decorații naționale, text publicat în Monitorul Oficial nr. 911 din 14 decembrie 2002.
Legături externe
modificare