Vasili Robertovici Williams

Vasili Robertovici Williams
Viliams VR.jpg
Date personale
Născut9 octombrie 1863(1863-10-09)
Moscova, Imperiul Rus
Decedat (76 de ani)
Moscova, RSFS Rusă, URSS
Înmormântat Q33332028[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Soviet Union (1924–1955).svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațieagronom
politician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia Agrară de Stat „K.A.Timireazev” din Moscova[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieAcademia Agrară de Stat „K.A.Timireazev” din Moscova[*]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata

Vasili Robertovici Williams (în rusă Василий Робертович Вильямс; n. 27 septembrie (9 octombrie s.v.) 1863, Moscova11 noiembrie 1939, Moscova) a fost un agronom și cercetător al solului rus (en), membru al Academiei de Științe a URSS (1931), membru al Academiei de Științe a Belarusului (1929), laureat al Premiului „Lenin” (1931).

A fost membru PCUS din 1928, deputat în Sovietul Suprem de primă legislatură și consilier în consiliul orășenesc Moscova.

BiografieModificare

Vasili Robertovici Williams s-a născut pe 27 septembrie (9 octombrie s.v.) 1863, în Moscova, Imperiul Rus. A absolvit Academia Agriculturii „Petrovskaia” și a devenit pedagog-savant: profesor și sef al Catedrei de Agricultură Generală și Științe ale Solului al Academiei Agricole din Moscova „Timiriazeva”. A devenit directorul ei în 1907, apoi rector între 1922-1925. Fondator și primul șef al catedrei "Bazele agriculturii și culturii plantelor" („«Основы земледелия и растениеводства»”) de la Institutul de Mecanizare și Electrificare a Agriculturii din Moscova. A fost autor a peste 450 de lucrări științifice.

A fundamentat rolul principal al factorilor biologici în formarea solului, a creat teoria ciclului biologic mic al substanțelor ca bază pentru dezvoltarea solurilor și-a exprimat ideea unității dezvoltării naturii organice și anorganice. A întemeiat și dezvoltat sistemul agricol al pășunilor. Williams considera că proprietatea de fertilitate o are doar solul granulos și fin de strutură măruntă - aceasta fiind principala condiție pentru obținerea unei roade bune (în opinia sa).

A dus la apariția unor controverse considerabile cu agro-chimiștii "minerali" și "formal-deductivi", care erau adepții lui Dmitri Nikolaevici Prianișnikov. În 1937 dezbaterea științifică s-a fost transformat într-o luptă împotriva "dușmanilor poporului". Ca urmare a dezbaterilor dintre Williams și academicianul Nikolai Maksimovici Tulaikov despre utilitatea sistemelor agricole în pășuni, Tulaikov a fost arestat în 1937 și a murit în detenție. Prin implicarea lui Williams, școala academicianului Prianișnikov a suferit pierderi de neînlocuit.

În 1917, Vasili Williams a fondat în apropiere de Moscova o stație experimentală pentru studiul plantelor furajere și zonei de alimentare (începând cu 1922 - Institutul de Stat de luncă, în 1930 redenumit în Unional, iar în 1992 - în „Institutul pan-rus de cercetare științifică a furajelor”). În prezent acest institut poartă numele lui V.R. Williams. În numele lui Williams, de asemenea, a fost denumit și „Institutul kazah de cercetare aricolă”.

Pe 11 noiembrie 1939 Vasile R. Williams a murit. A fost înmormântat în grădina dendrologică parcului Academiei Agricole Timiriazev, pe al cărui teritoriu el a trăit mai mult de cincizeci de ani.[1]

CriticăModificare

În 1943 Vladimir Ivanovici Vernadskii a scris:[2]

„El și-a făcut cariera și ca profesor a lăsat în urma sa o școală rea, denaturată. El predă material inexact, concluzionează deductiv și în unele cazuri în contrast evident cu realitatea. <...> Williams, ca membru de partid, nicidecum nu-și poate afirma autoritatea, și cred că va fi repede dat uitării.”

AfilieriModificare

  • din 1928 — membru PCUS
  • din 1929 — membru al Academiei de Știițe a RSS Bieloruse
  • de la 1 februarie 1931 — membru al Academiei de Știițe a URSS. Catedra de Matematică și Științe ale Naturii (Pedologie)[3]
  • din 1935 — membru al Academiei Agricole Pan-unionale Lenin (ВАСХНИЛ)

PremiiModificare

  • Ordinul Sfântul Stanislav de gradul 3;
  • Ordinul Sfânta Anna de gradul 3;
  • Ordinul Sfântul Stanislav de gradul 2;
  • Ordinul Sfânta Anna de gradul 2;
  • Ordinul Sfântul Vladimir de gradul 4;
  • Medalia «În memoria domniei împăratului Alexandru al III-lea»;
  • Medalia «În memoria celor 300 de ani de domnie ai casei Romanov»
  • I s-a conferit titlul de Erou al Muncii (1923)
  • Decorat cu Ordinul Lenin (1935) și 2 ordine Steagul Roșu al Muncii (1924, 1936).

FamilieModificare

Vasili Robertovici Williams a avut un fiu — profesorul Nikolai Vasilievici Williams (1899—1946), chimist-organic, doctor în știițe chimice, șef al catedrei de chimie organică la Academia Agricolă Timiriazev din Moscova între anii 1938—1946[4][5].

Nepotul lui V.R.Williams — Nikolai Nikolaievici Williams (1926—2006) a fost profesor de matematică, prizonier în lagărele de muncă staliniste, ulterior reabilitat, s-a ocupta cu activitate în domeniul dreputilor omului.

MemorieModificare

 
Timbu din anul 1949
  • În memoria lui Willimas au fost denumite străzi în Kazan, Perm, Briansk, Tula, Lipețk, Dnipropetrovsk, Kiev, Odesa, Kramatorsk, Gorlivka, Ienakeevo, Petropavlovsk, Minsk, Krasnodar.
  • În Moscova, pe teritoriul Academiei Agricole Timiriazev a fost instalat un monument în cinstea lui Wiliams.
  • În Chișinău, deoarece în denumirea străzii nu erau inițiale lui Williams, iar în documentele municipalității nu s-au găsit explicații în privința personalității, s-au pus noi plăcuțe în alfabetul latin cu numele R. Williams. În prezent pe această stradă au mai rămas doar trei case vechi.
  • În 1949 în URSS a fost lnsat timbru poștal dedicat lui Williams.
  • Cu numele lui Williams a fost denumit „Institutul pan-rus de cercetare științifică a furajelor”.
  • Numele lui Williams l-a purtat Institutul Gospodăriei Apelor din Moscova
  • Numele lui Williams l-a purtat satul Terektî din raionul Karausk, regiunea kostanai din Kazahstan.

ReferințeModificare

BibliografieModificare

  • ru Крупенников И. А., Крупенников Л. А. Василий Робертович Вильямс. М.: Молодая гвардия, 1952.
  • ru Панов Н. П., Кулаков Е. В. Василий Робертович Вильямс // Вестник АН СССР, 1984, № 6, стр. 101—108
  • ru Василий Робертович Вильямс (1863—1939). М.: ЦНСХБ, 1989.
  • ru Аболин Р. И. (). Василий Робертович Вильямс (К 50-летию научно-общественной деятельности). Природа. p. 60—67. 
  • ru Список гражданским чинам первых четырех классов. — Пг., 1914. — С. 2486.

Legături externeModificare