Viaceslav Ivanov
| Viaceslav Ivanov | |
.jpg) Viaceslav Ivanov | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2]  Moscova, Imperiul Rus[1][3] |
| Decedat | (83 de ani)[1][4][2][5][6][7] Roma, Italia[1][3] |
| Înmormântat | Protestant Cemetery[*] |
| Căsătorit cu | Lydia Zinovieva-Annibal[*] (–)[1] |
| Copii | Jean Neuvecelle[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus.svg){kind=small} RSFS Rusă.svg){kind=small} Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană Italia.svg){kind=small} Regatul Italiei.svg){kind=small} URSS |
| Religie | Biserica Romano-Catolică |
| Ocupație | dramaturg filozof poet scriitor critic literar[*] filolog clasicist[*] dramaturgie[*] traducător filologie pedagogie eseist[*] filolog[*] pedagog[*] profesor |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Moscova[1] |
| Organizație | Baku State University[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Veaceslav Ivanovici Ivanov (rusă: Вячеслав Иванович Иванов) (n. 28 februarie (16 februarie stil vechi) 1866 la Moscova, Imperiul Rus, d. 16 iulie 1949 la Roma) a fost un poet și teoretician al simbolismului, mistagog, filozof, traducător și dramaturg rus. Influențat de scrierile lui Friedrich Nietzsche a devenit unul dintre ideologii curentului dionisiac în Rusia. Reprezentant de marcă al veacului de argint din poezia rusă ce acoperă perioada Simbolismului și Akmeismului. În perioada cât a locuit la Sankt Peterburg, a fost gazda și animatorul fervent al unor „miercuri” literare frecventate inclusiv de către Alexandr Blok și Gheorghi Ciulkov, ultimul fiind cunoscut în calitate de autor al „Anarhismului Mistic” rus.
A participat la editarea de jurnale și a călătorit extensiv în Franța și Italia. Emigrat în 1926 la Roma, se convertește la catolicism dar fără a renunța la nimic din patrimoniul ortodox. Anume lui Veaceslav Ivanovici Ivanov i se datorează metafora folosită ulterior de către Papii Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea,[8] conform căreia „catolicismul” și „ortodoxia” ar fi cei doi plămâni prin care creștinătatea trebuie să respire din nou.
După moartea sa a fost descoperită o arhivă impresionantă de corespondență cu marii oameni de cultură ai Europei, în special cu Martin Buber, Gabriel Honoré Marcel, Ettore Lo Gatto, Giovanni Papini și Ernst Robert Curtius.
Prin scrierile sale a contribuit la valorificarea culturii greco-latine și la sincronizarea literaturii ruse cu cea europeană.
ScrieriModificare
- 1903: Stele căzătoare (Кормчие звёзды)
- 1904: Transparență (Прозрачность)
- 1905: Urmând stelele (По звёздам)
- 1905: Tantal (Тантал)
- 1907: Eros (Эрос)
- 1909 - 1911: Cor ardens
- 1916: Brazde și hotare (Борозды и межи)
- 1919: Prometeu (Прометей)
- 1921: Dionisos și stră-dionisianismul
- 1922: Corespondență dintr-un ungher în celălalt (Переписка из двух углов)
- 1924: De profundis amavi
- 1925: Sonete romane.
Ivanov a tradus din operele antichității clasice.
NoteModificare
- ^ a b c d e Краткая литературная энциклопедия
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Иванов Вячеслав Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Иванов Вячеслав Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Vyacheslav Ivanovich Ivanov, SNAC, accesat în
- ^ Vyacheslav Ivanov, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ Wjatscheslaw Iwanow, Lexiconul de istorie al Elveției, accesat în
- ^ Concerto per le Giornate di cultura e spiritualità russa in Vaticano, 20 maggio 2010, Benedetto XVI