Victor Zilberman
| Victor Zilberman | ||||||||||||||||||
 | ||||||||||||||||||
| Date personale | ||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Născut | (77 de ani)  București, România | |||||||||||||||||
| Cetățenie |  România | |||||||||||||||||
| Ocupație | boxer[*] | |||||||||||||||||
| Limbi vorbite | limba română | |||||||||||||||||
| Înălțime | 178 cm | |||||||||||||||||
| Sport | box | |||||||||||||||||
| Titluri și realizări | ||||||||||||||||||
| Jocuri olimpice | Jocurile Olimpice de vară din 1976 Jocurile Olimpice de vară din 1972 Jocurile Olimpice de vară din 1968 | |||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||
Modifică date / text  | ||||||||||||||||||
Victor Zilberman (n. , București, România) este un pugilist evreu român, laureat cu bronz la Montreal 1976.
Biografie
modificarePalmares în România
modificareVictor Zilberman a câștigat titlul de campion național al categoriei semimijlocie în anii 1968, 1969, 1970, 1971, 1972, 1973 și 1974, iar la mijlocie mică în anul 1975.
În anii 1975 și 1976 a fost câștigător al turneului internațional „Centura de Aur”.
A fost vicecampion european în anul 1969 la București (fiind învins în finală de vest-germanul Günther Meier) și în 1975 la Katowice (fiind învins de finlandezul Kalewy). A participat și la Europenele din 1971 de la Madrid. A participat la olimpiadele din anii 1968 (Ciudat de Mexico), 1972 (München) și 1976 (Montreal)[1], unde a câștigat medalia de bronz, fiind învins în semifinale de Jochen Bachfeld (RDG).[2]
După terminarea Olimpiadei din 1976 de la Montreal, sportivul Victor Zilberman a cerut azil politic în Canada, unde s-a stabilit.
În exil
modificareAjuns în Canada a urmat cursurile Universității Lakehead luând diploma de licență în 1977, apoi în 1979 a luat masteratul în educație comparată la Universitatea McGill, iar în 1991 a luat doctoratul în științele educației la Universitatea din Montreal. În 1985 obținuse și o diplomă în administrarea sportului, la Universitatea Concordia, la care activa din 1977 ca antrenor la lupte. În această calitate, a adus echipa de lupte a universității la obținerea de șase titluri de campion național și 65 de medalii de aur la Campionatele Interuniversitare Canadiene și cinci medalii de campion mondial, una dintrea acestea fiind câștigată de fiul său, David.[3]
A fost membru al echipei de antrenori canadieni pentru patru olimpiade și mai multe campionate mondiale.[3]
Timp de peste 35 de ani, a lucrat ca profesor de educație fizică la Colegiul Vanier din Montreal.[4]
Distincții
modificare- De trei ori a fost declarat „Antrenorul anului” pentru toate sporturile în Quebec,[5]
- A fost prima persoană care a câștigat de 10 ori Petro-Canada Coaching Excellence Award,[5]
- În 1998 a fost înscris în „Hall of Fame” al Universității Concordia pentru realizările constructive în sport,[5]
- În 2008 a fost înscris în „Hall of Fame” al Commonwealth Amateur Wrestling Association (CAWA),[5]
- În 2012 a primit Premiul Geoff Gowan,[5]
Note
modificare- ^ Figuri de legendă: Victor Zilberman
- ^ Boxing at the 1976 Summer Olympics
- ^ a b „Concordia University: Victor Zilberman”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Opinion: The power of an athlete's dream
- ^ a b c d e „Geoff Gowan Award Winners 2012”. Arhivat din original la . Accesat în .
Alte articole
modificareLegături externe
modificare
Materiale media legate de Victor Zilberman la Wikimedia Commons
- Victor Zilberman la Comitetul Olimpic și Sportiv Român
- Pagini românești - scurt articol despre reunirea sportivilor români Gheorghe Megelea (președintele ARC, Asociația Românilor din Canada), Victor Zilberman, boxer medaliat cu bronz la JO din 1976 de la Montréal, și Dan Bălășescu, antrenorul secund al echipei feminine de handbal a României, care, la aceleași JO din 1976, a terminat pe locul 4
- Victor Zilberman la Olympedia.org
