Vilmos Nagy

general secui
Vilmos Nagy
Date personale
Născut[2][1] Modificați la Wikidata
Praid, Harghita, România Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[2][1] Modificați la Wikidata
Piliscsaba, Pesta, Ungaria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPesta Modificați la Wikidata
Frați și suroriNagy Béla[*][[Nagy Béla ((1882–1962) Hungarian military personnel)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
militar Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia de Apărare Regală Maghiară Ludovika  Modificați la Wikidata
PremiiDrept între popoare ()[1]  Modificați la Wikidata

Vilmos Nagy (n. 30 mai 1884, Praid, județul Harghita — d. 21 iunie 1976, Piliscsaba, Pesta) a fost un general maghiar, distins ca drept între popoare în anul 1965. Uneori este menționat cu supranumele de Nagybaczon, în maghiară Nagybaczoni, cu referire la localitatea Bățanii Mari.

În anul 1902 a absolvit ca premiant Liceul Reformat „Kocsárd Kún” din Orăștie. În anii următori a urmat ca bursier cursurile Academiei Militare Ludovika din Budapesta.

Activitatea umanitară

modificare

În timpul celui de-al doilea război mondial s-a opus deportării a circa 10.000 de evrei la minele de cupru din Bor, Serbia. Acest fapt, precum și încercarea sa de a stăvili antisemitismul din rândurile armatei maghiare, au dus la ridiculizarea sa drept „lacheu al evreilor” (Zsidóbérenc). În aceste condiții și-a dat demisia din funcția de ministru al apărării în data de 8 iunie 1943. Locul său a fost luat de Lajos Csatay, un adept al colaborării strânse cu naziștii.

În data de 9 septembrie 2000 a primit post-mortem titlul de cetățean de onoare al localității Piliscsaba.