Viperă de stepă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Vipera de stepă (Vipera ursinii) este un șarpe veninos de mărime mijlocie, din familia Viperidae, care este răspândit în Euroasia. Aria de răspândire este cuprins între Franța la vest și provincia chineză Xinjiang, în est.
Viperă de stepă | |
---|---|
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Subîncrengătură: | Vertebrata |
Clasă: | Reptilia |
Ordin: | Squamata |
Subordin: | Serpentes |
Familie: | Viperidae |
Subfamilie: | Viperinae |
Gen: | Vipera |
Specie: | V. ursinii |
Nume binomial | |
Vipera ursinii (Bonaparte, 1853) | |
Sinonime[2] | |
| |
Modifică text |
Caractere morfologice
modificareAdulții au o lungime totală de 40–50 cm, deși au fost raportate exemplare de 63–80 cm.[3] Femelele sunt mai mari decât masculii. Deși uneori confundat cu V. aspis sau V. berus, aceasta diferă de ele prin următoarele caracteristici: este cea mai mică viperă din Europa, având un corp gros, cap îngust și aspect dur. Capul este ușor întins, marginile botului sunt ridicate. Suprafața superioară a capului în fața scuturilor frontale și infraorbitare este acoperită cu mici scute de formă neregulată. Deschiderea nazală este întretăiată în partea inferioară a scutului nazal. Vipera este „vopsită” în tonuri gri-cenușii, cu un mijloc mai deschis la spate și cu o bandă de zigzag neagră sau maro închis de-a lungul crestei, uneori împărțită în puncte separate.
Arealul de răspândire
modificareArealul include sud-estul Franței, estul Austriei (posibil dispărut), Ungaria, Italia centrală, Serbia, Muntenegru, Croația, Bosnia-Herțegovina, nordul și nord-estul Republicii Kosovo, Macedonia de Nord, Albania, România, Republica Moldova, nordul Bulgariei, Grecia, Turcia, nord-vestul Iranului, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Rusia și în stepele Kazahstanului, Kârgâzstan și Uzbekistan terminând înspre estul Chinei.
Taxonomie
modificareExistă o diversitate genetică ridicată în probele speciei și pot fi implicate mai multe specii. Cel puțin șase subspecii pot fi întâlnite în literatura modernă:[2]
- V. u. ursinii (Bonaparte, 1835)
- V. u. eriwanensis (A.F. Reuss, 1933)
- V. u. graeca Nilson & Andrén, 1988
- V. u. macrops Méhelÿ, 1911
- V. u. moldavica Nilson, Andrén & Joger, 1993
- V. u. rakosiensis Méhely, 1893
- V. u. renardi Christoph, 1861
Galerie
modificare-
Exemplar în Mont Ventoux, Franţa.
-
Exemplar din Croația
-
Specimen din Ucraina
-
Arealul european
Referințe
modificare- ^ Isailovic, Jelka Crnobrnja, et al. (2009). Vipera berus. In: IUCN 2012. IUCN Red List of Threatened Species. Version 2012.2.
- ^ a b McDiarmid RW, Campbell JA, Touré T (1999). Snake Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference, Vol. 1. Washington, District of Columbia: Herpetologists' League. ISBN: 1-893777-01-4 (volume).
- ^ Mallow D, Ludwig D, Nilson G (2003). True Vipers: Natural History and Toxinology of Old World Vipers. Malabar, Florida: Krieger Publishing Company. ISBN: 0-89464-877-2. Eroare la citare: Etichetă
<ref>
invalidă; numele "Mal03" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
<ref>
cu numele „ITIS” definită în <references>
nu este utilizată în textul anterior.Bibliografie
modificare- Boulenger GA. 1896. Catalogue of the Snakes in the British Museum (Natural History). Volume III., Containing the...Viperidæ. London: Trustees of the British Museum (Natural History). (Taylor and Francis, printers). xiv + 727 pp. + Plates I.- XXV. (Vipera berus, pp. 476–481).
- Minton SA Jr. 1974. Venom Diseases. Springfield, Illinois: CC Thomas Publ. 256 pp. ISBN 978-0-398-03051-3.
- Morris PA. 1948. Boy's Book of Snakes: How to Recognize and Understand Them. A volume of the Humanizing Science Series, edited by Jacques Cattell. New York: Ronald Press. viii + 185 pp. (The common viper, Vipera berus, pp. 154–155, 182).
- Wüster W, Allum CSE, Bjargardottir IB, Bailey KL, Dawson KJ, Guenioui J, Lewis J, McGurk J, Moore AG, Niskanen M, Pollard CP. 2004. Do aposematism and Batesian mimicry require bright colours? A test, using European viper markings. Proceedings of the Royal Society of London B 271: 2495–2499. PDF Arhivat în , la Wayback Machine. at Wolfgang Wüster, School of Biological Sciences, University of Wales, Bangor Arhivat în , la Wayback Machine.. Accessed on 15 august 2006.
Legături externe
modificare- de Info despre "Date ecologice și protecția lui Vipera berus" la conferința internațională din 2002 in Darmstadt
- de Pagina prietenii reptilelor la reptilien-brauchen-freunde.de
- de Pagini despre Vipera berus în KARCH (Pagina protecția reptilelor din Elveția) Arhivat în , la Wayback Machine.
- de Veninul șerpilor (Imagini)