Vladimir Constantinescu

Vladimir Constantinescu (n. 1895 – d. 1965) a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial.

Serviciu

• 1941 – 1942 - Comandantul Școlii de Cavalerie.
• 1942 - Comandantul Regimentului 8 Roșiori.
• 1942 – 1943 - Comandantul Școlii de Cavalerie.
• 1943 – 1944 - Șeful Comandamentului Trupelor Mecanizate.
• 1944 - Comandantul General al Diviziei 1-a Cavalerie.
• 1944 – 1945 - Comandant Adjunct al Divizionului 8 Cavalerie.
• 1946 – 1947 - Trecut în Rezervă.
• 1947 - Trecut în Retragere.

General Maior de Cavalerie.

Generalul Vladimir Constantinescu, comandantul secund al Diviziei 8 Cavalerie, un as al cavaleriei, se lasă jignit de generalul sovietic Sersciuk. Acesta din urmă, nemulțumit de faptul că generalul român conservase personalul diviziei, refuzând să-l arunce într-o luptă în care și-ar fi pierdut viața în mod inutil, în lipsa sprijinului artileriei, îi cere să meargă pe front și, apoi, ia decizia de a-l înlocui la comanda marii unități Scena admonestării și insultării generalului Vladimir Constantinescu de către generalul sovietic Sersciuk descrisă de un subordonat - colonelul Gheorghe Magherescu: A salutat și, apoi, printr-o întoarcere soldățească împrejur, a luat-o în pas alergător în direcția frontului (Sersciuk îi ordonase să plece imediat în linia întâi, n.n.), sărind peste șanțuri, trecând peste garduri și pierzându-se în vastitatea câmpului de luptă, dispărând cu totul. (...)

Vladimir Constantinescu, asul sportului călare, cavaler până în ultima fibră a sa, acel ofițer căruia nimeni nu i-ar fi trecut prin minte că ar fi putut să-l ofenseze cu cel mai mic gest, stând smirnă în fața lui Sersciuk, primind injuriile! un personaj de talia cavaleristului Vladimir Constantinescu să se comporte în fața unui general sovietic cu atâta supușenie, oferind camarazilor și subordonaților săi o imagine deplorabilă, transferând asupra lor propria-i umilință, înghițită în fuga patrupedului pe care știa să-l strunească atât de bine.

În 1948 este arestat și condamnat la temniță, este închis în Lagărul de Muncă de la Poarta Albă. A supraviețuit închisorilor comuniste și a încetat din viață în anul 1969 la 70 de ani.