Vladislav I Herman
Duce al Poloniei
Date personale
Născutcca. 1044
Polonia
Decedat4 iunie 1102 (58 de ani)
Płock, Polonia
ÎnmormântatCatedrala Virginei Maria, Płock, Polonia
PărințiCazimir Restauratorul
Maria Dobroniega de Kiev
Frați și suroriŚwiętosława Swatawa[*][[Świętosława Swatawa (Queen of Bohemia)|​]]
Boleslav al II-lea al Poloniei
Mieszko Kazimierzowic[*][[Mieszko Kazimierzowic (Polish prince member of the House of Piast)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIudita a Boemiei[*] (din )
Iudita de Suabia[*] (din ) Modificați la Wikidata
Copiicu Przecława:
Zbigniew
cu Judith de Boemia:
Bloleslav Gură Strâmbă
cu Judith de Suabia:
Sofia, Prințesă de Vladimir-Volynia
Agnes, Stareță de Gandersheim și Quedlinburg
Adelaide, Countesă de Vohburg
O fiică
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuke of Poland
Familie nobiliarăDinastia Piast
Domnie
Domnie1079–1102
PredecesorBoleslav cel Crud
SuccesorBloleslav Gură Strâmbă

Vladislav I Herman (1044 - 4 iunie 1102) a fost Duce al Poloniei din 1079 până la moartea sa. A fost al doilea copil a lui Cazimir I Restauratorul și a soției sale, Maria Dobroniega, fiica lui Vladimir cel Mare, Mare Duce de Kiev.

Ca al doilea fiul, Vladislav nu a fost destinat pentru a conduce Polonia. Cu toate acestea, din cauza fugii din Polonia a fratelui său, Boleslav al II-lea, în 1079, el a fost ridicat la rangul de Duce al Poloniei. Opiniile variază dacă Vladislav a jucat un rol activ în complotul de a-l destitui pe fratele său sau dacă acesta i-a predat autoritatea doar pentru că era persoana potrivită.

În 1080, în vederea îmbunătățirilor dintre Polonia și Boemia, Vladislav s-a căsătorit cu Judith, fiica ducelui Vladislau al II-lea. După acest lucru, politica externă a ducelui se îndrepta puternic spre împăcarea cu Sfântul Imperiu Roman.

El a acceptat suzeranitatea Imperiului, iar atunci când în 1085 la Mainz, Henric al IV-lea a anunțat că socrul său, Vladislau al II-lea va fi proclamat Rege al Poloniei și Boemiai, Vladislav nu a obiectat. El nu a urmărit niciodată coroana regală din cauza statutului său servil. Curând după aceea, el a fost forțat de către baronii din Polonia să-l recheme din exilul din Ungaria pe nepotul său și pe moștenitorul de drept al tronului polonez, Mieszko Bolesławowic. Tânărul prinț a acceptat suzeranitatea unchiului său și a renunțat la pretențiile sale ereditare, pentru a deveni primul în linia de succesiune. Vladislav a fost forțat să accepte termenii nepotului său, deoarece, cel mai mare și singurul său fiu în acel moment, Zbigniew, era fiu nelegitim, după ce fusese născut dintr-o uniune nerecunoscută de biserică. Relațiile sale cu Henric al IV-lea s-au îmbunătățit considerabil după a doua sa căsătorie în 1089, cu sora împăratului, Judith (regina vaduvă a Ungariei), care a preluat numele de Judith de Suabia la nunta ei, în scopul de a fi distinsă de prima soție a lui Vladislav I Herman, Judith de Boemia.

Vladislav a abandonat alianța cu Ungaria favorizată de către fratele său detronat, și s-a alăturat campaniei anti-papală. În plus, Cracovia și Cieszyn au fost cedate Boemiei, regiunea Lubusz a fost pierdută în Germania, în timp ce regiunea Przemyśl a fost pierdută la Halych-Rutenia. Vladislav a făcut încercări de a recâștiga controlul în Pomerania, iar prin numeroase expediții, a reușit temporar să preia controlul (1090 - 1091).

Deși Vladislav era un conducător formal în Polonia, în realitate baronii care îl expulzaseră pe fratele său au folosit această victorie pentru a-și consolida pozițiile. În scurt timp, ducele a fost nevoit să renunțe la guvernare pentru Contele Palatin, un mare nobil numit Sieciech.

Nașterea viitorului Boleslav al III-lea a schimbat complet situația politică din Polonia. Mieszko Boleslawowic avea deja 17 ani la acea vreme, iar prin acordul făcut după întoarcerea sa, era primul în linia de succesiune. În 1089, Mieszko a murit în circumstanțe misterioase, probabil otrăvit de Sieciech și de ducesa Judith-Sofia. Zbigniew a fost trimis în Germania, la Mănăstirea Quedlinburg. Cu intenția de a-l forța pe primul născut să depună jurământul sfânt, Vladislav intenționa să-l priveze de orice șansă de succesiune.

În 1090, Sieciech, cu ajutorul forțelor poloneze sub comanda sa, a reușit să câștige controlul asupra Pomeraniei, chiar dacă era pentru o perioadă scurtă de timp. Orașele majore au fost garnizoanele trupelor poloneze iar restul au fost arse, în scopul de a contracara orice rezistență pe viitor. Câteva luni mai târziu, o rebeliune a elitelor native a dus la restabilirea independenței regiunii din Polonia.

Guvernarea tiranică a lui Sieciech a reflectat negativ asupra lui Vladislav, provocând o migrație politică masivă în Polonia. În 1093, Silezia s-a răzvrătit, iar Magnus cu asistența Boemiei și a cavalerilor polonezi, l-au primit bucuroși pe Zbigniew care evadase din Germania. Curând, Sieciech l-a capturat pe prinț și l-a închis. Nemulțumirea tot mai mare din țară a forțat eliberarea lui Zbigniew în 1097. Imediat dupa acest lucru, Vladislav (dupa o expediție fără succes împotriva Sileziei și forțat să-l recunoască pe Zbigniew ca moștenitor legitim) i-a numit pe fii săi comandanți ai armatei, care era formată în scopul de a recuceri Pomerania.

În același timp, începuse o mare migrație a evreilor din Europa de Vest în Polonia. Vladislav, fiind un domnitor tolerant, a atras evreii pe pământurile sale, și le-a permis să se stabilească în întreaga țară, fără restricții.

Curand, Zbigniew și Boleslav au decis să-și unească forțele și să ceară domeniile care ar fi trebuit să le primească moștenire. Vladislav a fost deacord să împartă proprietățile între frați, fiecare primind propria sa provincie, în timp ce el păstra controlul asupra Masoviei și a capitalei sale, Płock. Vladislav a mai păstrat Cracovia și Sandomierz. Zbigniew a primit Polonia Mare, inclusiv Gniezno, Kuyavia, Łęczyca și Sieradz. Boleslav a primit Polonia Mică, Silezia și Lubusz.

Cu toate acestea, alarmat de diminuarea evidentă a puterii sale, Sieciech a început intrigile între frați. Vladislav a decis să-l sprijine împotriva propriilor săi fii. Învins în 1101, ducele a fost nevoit să-i confiște proprietățile lui Sieciech și să-l exileze. Vladislav a murit pe 4 iunie 1102, fără a rezolva problema succesiunii, lăsându-i pe fii săi să se lupte pentru supremație. Trupul său a fost îngropat în Catedrala din Płock.

Căsătoria și copiii modificare

Înainte ca Vladislav să preia titlul de Duce al Poloniei, probabil în anul 1070, el a avut o relație cu Przecława, ale cărei origini sunt necunoscute, deși unele surse spun că a aprținut clanului Prawdzic. Statutul său este, de asemenea, o dispută între istorici: unii cred că ea a fost amanta lui Vladislav iar alții au afirmat că ea a fost soția lui, dar această uniune a fost efectuată în conformitate cu ritualurile păgâne și, în consecință, nu a fost recunoscută de bicerică ca fiind o căsătorie valabilă. În 1080, la un an după ce Vladislav s-a urcat pe tronul Poloniei, Przecława fie a murit, fie a fost trimisă departe. Din aceasta uniune a reieșit un fiu, Zbigniew (1070/1073 - 1112/1114), care era considerat nelegitim.

În 1080, Vladislav s-a căsătorit cu prima soție, Judith, fiica Ducelui Vratislau al II-lea al Boemiei. Cei doi au avut un fiu, Boleslav al III-lea Bloleslav Gură Strâmbă (20 august 1086 - 28 octombrie 1138).

În 1089, Vladislav s-a căsătorit pentru a doua oară cu Judith, fiica lui Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman. Cei doi au avut împreună patru fiice:

  • Sofia (1089 - 12 mai 1112), s-a căsătorit în 1108 cu Iaroslav Sviatopolkovich, Print de Volyn
  • Agnes (1090 - 29 decembrie 1127), Stareță la Quedlinburg (1110) și la Gandersheim (1111)
  • Adelaide (1091 - 25/26 martie 1127), s-a căsătorit în 1118 cu Dietrich al III-lea, Conte de Vohburg și Margraf al Marșului Nordic
  • O fiică (1092 - 1111)

Biografie modificare

  • Antoni Czubinski, Jerzy Topolski – "History of Poland" Ossolineum, Warsaw (1988)
  • Lech Bielski, Mariusz Traba – "Poczet Krolow i Książat Polskich" Park, Bielsko-Biała (2005)
  • Przemysław Wiszewski, "Władysław Herman and his Epoch" Wydawnictwo Dolnośląskie, Wrocław (2002)
  • Gallus Anonymus – "Cronicae et gesta ducum sive principum Polonorum" (c.1115)
  • K. Jasiński, Rodowód pierwszych Piastów, Wrocław – Warszaw (1992).
  • Krystyna Przecława Prawdzic