Imperiul Bizantin (cu roz) și Tesalia vlahă (cu albastru închis)

Vlahia Mare (în limba greacă: „Μεγάλη Βλαχία” („Megale Vlachia”), cunoscută și ca „Tesalia vlahă”, a fost un stat al păstorilor aromâni (vlahi), care a existat în secolele al XII-leaal XIII-lea, incluzând zona grecească Tesalia, zona centrală a Munții Pindului și unele părți ale Macedoniei. Altă regiune greacă vecină în care se stabiliseră păstori aromâni este Acarnania, citată de cronicarul Ioannis Apokaukos ca fiind atunci „Μικρή Βλαχία” („Mikri Vlahia”): Vlahia mică.

IstoricModificare

Prințesa bizantină Anna Comnena (10831153) a fost primul autor medieval care a scris despre așezările aromâne din munții Tesaliei. Benjamin din Tudela, în secolul al XII-lea, este autorul primei relatări despre statul independent „Vlahia Mare” din munți. El scria: „Nici un om nu poate urca să se lupte împotriva lor și nicun rege nu poate domni peste ei.

După cucerirea latină a Constantinopolului din 1204, Vlahia Mare a fost inclusă în Despotatul Epirului, dar a reușit să-și recucerească rapid independența.

La nordul Dunării, Vlahia Mare este și denumirea alternativă exonimă a Munteniei prin deosebire de Oltenia denumită Vlahia Mică.

Bibliografie suplimentarăModificare

  • George Murnu, Istoria românilor din Pind: Vlahia Mare, 980-1259, Domino R, București 1999

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

  • Asterios Koukoudis – Vlahia Mare și comunitatea bizantină (secolele al XIII-lea – al XIV-lea) (Η Μεγάλη Βλαχία κι η βυζαντινή κοινοπολιτεία) [1]