Warner de Grez
| Warner de Grez | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XI-lea  |
| Decedat | Ierusalim, Regatul Ierusalimului |
| Ocupație | cruciat |
Modifică date / text  | |
Warner de Grez (Werner, Garnier) (d. 23 iulie 1100, Ierusalim) a fost un nobil francez din Grez-Doiceau, în prezent în Brabant (Belgia), care a participat la Prima cruciadă.
În 1096 sau 1097, Warner și-a vândut o parte din pământul său unei biserici din vecinătate, ceea ce i-a ajutat să își finanțeze cheltuielile necesare pentru participarea la Prima cruciadă.[1]
Potrivit cronicii lui Albert de Aachen, Warner era rudă cu Godefroy de Bouillon, pe care l-a însoțit pe parcursul călătoriei către Orient.[2] El a mers alături de Godefroy pentru a se întâlni cu regele Coloman al Ungariei,[3] ca și la întâlnirea cu împăratul bizantin Alexios I Comnen, la sosirea lor la Constantinopol.[4]
El este menționat de către Albert și la Asediul Niceeii din 1097[5], ca și la cel al Antiohiei din 1098.[6] Guillaume de Tir notează că, atunci când trimișii fatimizilor au venit din Egipt pentru a se întîlni cu cruciații, Warner a participat la escortarea acestora înapoi, de-a lungul coastei. Totuși, Warner și ceilalți membri ai escortei au fost prinși într-o ambuscadă de către locuitorii teritoriului din jurul Antiohiei pe drumul de întoarcere spre tabăra cruciată.[7] După ce cruciații au capturat Antiohia, au fost la rândul lor asediați de către Kerbogha din Mosul, iar Warner a făcut parte din cea de a cincea diviziune a armatei care l-a atacat pe Kerbogha.[8]
După ce cruciații au cucerit Ierusalimul în 1099, Warner a fost unul dintre puținii care au rămas în Orașul Sfânt alături de Godefroy. Când acesta din urmă s-a îmbolnăvit în 1100, Warner și Tancred de Taranto pregăteau asediul asupra Haifei alături de o flotă venețiană care ancorase la Jaffa. Warner a căzut bolnav în timpul pregătirilor și nu a mai putut participa la asediu, ci, după cum Albert de Aachen consemnează, el a fost "transportat la Ierusalim pe o targă."[9]
În Ierusalim, noul patriarh latin, Daimbert de Pisa, încheiase un acord cu Godefroy în virtutea căruia Ierusalim urma să devină a posediune a Bisericii. Atunci când Godefroy a murit în 18 iulie, Warner și alții din anturajul său și-au exprimat opoziția față de preluarea controlului de către Daimbert, drept pentru care au ocupat Turnul lui David și s-au opus intrării lui Daimbert. Conform cu cronica lui Guillaume de Tir, acesta a fost un gest rușinos și contrar dorinței lui Godefroy. Warner a trimis mesager către fratele lui Godefroy, Balduin, pe atunci conte de Edessa, însă apoi Warner a murit și el, în 23 iulie. Guillaume considera că această moarte a constituit o răzbunarea pentru refuzul acceptării pretenției lui Daimbert, deși alți susținători ai lui Godefroy au continuat să dețină turnul până la sosisrea lui Balduin, astfel încât orașul a rămas sub stăpânirea seculară a cruciaților.[10]
Albert precizează că Warner "a fost înmormântat cu onoare și conform obiceiului creștinesc în valea lui Iosafat, la intrarea în biserica Sfintei Fecioare Maria."[11]
Tot Albert de Aachen îl apreciază pe Warner ca fiind „un soldat ireproșabil în arta războiului”,[5] iar Guillaume de Tir îl descrie ca un „războinic curajos și plin de inițiativă”.[12]
Note
modificare- ^ Alan V. Murray, "Money and logistics in the forces of the First Crusade: coinage, bullion, service, and supply, 1096-99", în Logistics of Warfare in the Age of the Crusades (ed. John H. Pryor), Aldershot, Ashgate, 2006, p. 234.
- ^ Albert of Aachen, Historia Ierosolimitana (ed. și trad. Susan B. Edgington), Oxford University Press, 2007, II.1, p. 61.
- ^ Albert of Aachen, II.4, p. 67.
- ^ Albert of Aachen, II.15, p. 85.
- ^ a b Albert of Aachen, II.23, p. 97.
- ^ Albert of Aachen, II.23, p. 196.
- ^ William of Tyre, A History of Deeds Done Beyond the Sea (trad. Emily Atwater Babcock și August C. Krey), Columbia University Press, 1943, vol. 1, 5.4, p. 229.
- ^ William of Tyre, vol. 1, 6.17, p. 287.
- ^ Albert of Aachen, VII.20, p. 515.
- ^ William of Tyre, vol. 1, 10.3, p. 418–420.
- ^ Albert of Aachen, VII.21, p. 517.
- ^ William of Tyre, vol. 1, 10.3, p. 418.