Wiesenbrütergebiete im Unteren Isartal
| Wiesenbrütergebiete im Unteren Isartal | |
 | |
  | |
| Poziția |  Landshut Germania |
|---|---|
| Coordonate | 48°39′40″N 12°31′14″E / 48.66115°N 12.52061°E |
| Suprafață | 1.386,04 ha  |
| Înființare | |
| Cod Natura 2000 | DE7341471 |
Modifică date / text  | |
Wiesenbrütergebiete im Unteren Isartal este o arie protejată (arie de protecție specială avifaunistică — SPA[1]) din Germania întinsă pe o suprafață de 1.386,04 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Wiesenbrütergebiete im Unteren Isartal este situat la coordonatele 48°40′15″N 12°31′29″E / 48.6708°N 12.5247°E.
Înființare
modificareSitul Wiesenbrütergebiete im Unteren Isartal a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică în septembrie 2006[1] pentru a proteja 15 specii de animale.[2][3]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea continentală, aria protejată nu include niciun habitat protejat.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate[2] de păsări (15): erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), prepeliță (Coturnix coturnix), cristeiul de câmp (Crex crex), egretă albă (Egretta alba), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), gușă albastră (Luscinia svecica), presură sură (Miliaria calandra), codobatura galbenă (Motacilla flava), Numenius arquata arquata, bătăuș (Philomachus pugnax), mărăcinar (Saxicola rubetra), silvie de câmp (Sylvia communis), fluierarul cu picioare roșii (Tringa totanus), nagâț (Vanellus vanellus).
Note
modificare- ^ a b 2006.07; Verordnung über die Festlegung von Europäischen Vogelschutzgebieten sowie deren Gebietsbegrenzungen und Erhaltungszielen (Vogelschutzverordnung - VoGEV). BayRS Nr. 791-8-1 UG in der Fassung vom 12.7.2006 (Inkraftttreten: 1.9.2006). GVBl 2006, 524. Verordnung zur Änderung der Vogelschutzverordnung vom 8. Juli 2008 (Inkrafttreten: 1.8.2008) , GVBl Nr. 15/2008, 486
- ^ a b „Natura 2000 Standard Data Form for Wiesenbrütergebiete im Unteren Isartal”. Accesat în .
- ^ a b „Wiesenbrütergebiete im Unteren Isartal”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .