Wilhelm Cuceritorul

Date personale
William Cuceritorul William de Normandia Guillaume le Conquérant
William Cuceritorul, detaliu de pe Tapiseria din Bayeux
Nume la naștere	Guillaume
Poreclă	le Conquérant, the Conqueror, William the Conqueror, ウィリアム征服王
Născut	circa 1028 Falaise, Normandia
Decedat	9 septembrie 1087 Rouen, Normandia
Înmormântat	Saint-Étienne de Caen, Franța
Părinți	Robert I, Duce de Normandia Herleva de Falaise
Frați și surori	Odon de Bayeux[] Robert, Count of Mortain[] Adelaida de Normandia^[1]
Căsătorit cu	Mathilde de Flandra (1031–1083)
Copii	Robert Curthose William II Adela de Blois Henric I
Ocupație	militar monarh
Limbi vorbite	ancien normand[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Duke of Normandy[] (1035–9 septembrie 1087) monarh al Angliei[] (1066–9 septembrie 1087)
Familie nobiliară	Casa de Normandia
Rege al Angliei
Domnie	25 decembrie 1066 – 9 septembrie 1087
Încoronare	25 decembrie 1066
Predecesor	Edgar Atheling
Succesor	William al II-lea
Duce de Normandia
Domnie	3 iulie 1035 — 9 septembrie 1087
Predecesor	Robert I, Duce de Normandia
Succesor	Robert Curthose
Modifică date / text

William Cuceritorul sau William I al Angliei sau William de Normandia (în franceză Guillaume le Conquérant și Guillaume II de Normandie, iar în engleză William the Conqueror), (n. 1028, Falaise, Basse-Normandie, Franța – d. 9 septembrie 1087, Rouen, Ducatul Normandiei^⁠(d)) a fost rege al Angliei din 1066 până în 1087. Descendent al vikingilor, el a fost Duce de Normandia din 1035 sub numele de William al II-lea. După o luptă lungă pentru a-și stabiliza puterea, în anul 1060 poziția sa în Normandia era sigură iar el s-a lansat în cucerirea normandă a Angliei în 1066. Restul vieții sale a fost marcat de lupte pentru a-și consolida puterea asupra Angliei și a pământurilor sale continentale și de dificultățile cu fiul său cel mare.

Origine

Castelul medieval din Falaise, Normandia, Franța, locul de naștere al lui William.

William s-a născut la Falaise, Normandia ca fiu nelegitim al lui Robert I, Duce de Normandia și al metresei sale Herleva, fiica unui tăbăcar din orașul Falaise. Mai târziu, mama lui s-a căsătorit cu Herluin de Conteville cu care a avut doi copii. În afară de cei doi frați vitregi, Odo de Bayeux și Robert, Conte de Mortain, William a mai avut o soră, Adelaide de Normandia, un alt copil al lui Robert.

Ducele l-a desemnat moștenitor pe William, iar la moartea sa care a survenit în 1035, William a devenit duce de Normandia la vârsta de șapte ani. În primii ani ai domniei sale aveau loc în mod frecvent revolte, iar în câteva ocazii ducele abia a scăpat din fața morții. La vârsta de 20 de ani, William devenise un conducător abil și era susținut de regele Henric I al Franței. Ulterior, Henric i-a devenit dușman, însă William a supraviețuit în urma acestui conflict și în 1063 a extins granițele ducatului și asupra regiunii Maine.

Căsătoria

În anul 1050, William s-a căsătorit cu Mathilde de Flandra, fiica lui Baudouin al V-lea, conte de Flandra, și soției sale Prințesa Adela a Franței. Papa Leon al IX-lea a avut unele reticențe privitoare la această căsătorie, întrucât între William și Mathilde exista o înrudire de sânge destul de apropiată. Mathildei i se atribuie celebra tapiserie păstrată la Bayeux (Franța), în care este povestită, în imagini, expediția lui William în Anglia (1066).

William a fost credincios soției sale pe tot parcursul căsătorie.Nu exista dovezi că acesta ar fi avut copii ilegitimi.^[2]Cuplul a produs 9 ^[3]sau 10 copii, însa ordinea in care aceștia s-au născut este nesigură:

Robert I, Duce de Normandia (1051 – 3 Februarie 1134)^[3]
Richard al Normandiei (1054 – 1070)^[3]
Adeliza, care a murit inainde de anul 1113 și probabil a devenit o măicuța ^[3]
Cecilia a Normandiei, Stareță la Abbey of Sainte-Trinité
William al II-lea, Rege al Angliei (1056 – 2 August 1100)
Henric I, Rege al Angliei (c. 1068 – 1 December 1135), inițial a avut titlul de Duce de Normandia^[3]
Constance a Normandiei, Duchesă de Brittania (d.13 August 1090); S-a căsătorit cu Alan IV, Duce de Brittania
Adela a Normandiei, Contesă de Blois (d. 8 March 1137)^[3]; S-a căsătorit cu Stephen II, Conte de Blois și a avut 9 copii, printre care și Ștefan, Rege al Angliei
Mathilda; care s-a născut in jur de anul 1061 și a murit in 1066

Este posibil ca William să mai fi avut o fiica cu Mathilda, pe nume Agatha, care a fost logodită cu Alfonso al VI-lea, Rege al Leonului și Castiliei.

Ascensiune ratată

În anul 1051, William a vizitat Anglia și l-a întâlnit pe vărul său Eduard Confesorul, rege al Angliei, care nu avea moștenitori direcți. Potrivit istoricilor normanzi, Eduard i-a promis lui William să-l lase moștenitor. Totuși, pe patul de moarte, Eduard a încredințat regatul lui Harold al II-lea, capul celei mai importante familii nobiliare din Anglia, mai puternică decât însuși regele. În ianuarie 1066, regele Eduard a murit, iar Harold al II-lea a fost proclamat rege. În septembrie, Tostig, fratele lui Harold al II-lea, s-a aliat cu regele Harald al III-lea al Norvegiei și au invadat Anglia prin Scoția. Pe 25 septembrie, regele Harold i-a înfruntat pe amândoi la Stamford Bridge, unde i-a înfrânt și ucis.

Cucerirea Angliei

Articol principal: Cucerirea normandă.

Ridicând pretenții la tronul englez, William, duce de Normandia, invadează Anglia la Pevensey, pe coasta de sud-est a peninsulei britanice, la data de 28 septembrie 1066. Victoria ce a urmat asupra regelui Harold al II-lea în bătălia de la Hastings a marcat începutul unei noi ere în istoria britanică. William a avansat spre Londra care i s-a supus. În ziua de Crăciun a anului 1066, William Cuceritorul a fost încoronat ca întâiul rege normand al Angliei, la Catedrala Westminster, iar perioada anglo-saxonă a istoriei britanice s-a sfârșit. Limba franceză a devenit limba oficială a curții regale și treptat s-a contopit cu limba anglo-saxonă, dând naștere limbii engleze moderne.

Realizări

William I s-a dovedit a fi un rege eficace pentru Anglia. În anul 1086 a fost realizat un mare recensământ - numit Domesday Book - al terenurilor și al populației din Anglia, prin care s-a ținut o evidență precisă a tuturor proprietăților funciare, fiind menționate suprafața fiecărui domeniu, animalele, inventarul agricol, venitul, numărul, situația juridică și obligațiile țăranilor dependenți, îndatoririle vasalilor etc.

Decesul

Posesiunile lui Wilhelm la moartea sa în 1087

.

La moartea lui William I, în 1087, fiul său, William Rufus, a devenit William al II-lea, cel de-al doilea rege normand al Angliei.

Galerie de imagini

William Cuceritorul, detaliu de pe Tapiseria din Bayeux
Monedă emisă sub William Cuceritorul (1066 - 1087); cap încoronat, spre stânga (British Museum)
Statuia lui William Cuceritorul călare, în fața primăriei din Falaise (Calvados, Franța)
Arborele genealogic al lui William Cuceritorul

Note

^ Kindred Britain
^ Chris Given-Wilson, Alice Curteis (1984). The Royal Bastards of Medieval England. Routledge & Kegan Paul. p. 59. ISBN 0710200250.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Douglas William the Conqueror pp. 393–395

Vezi și

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Wilhelm Cuceritorul

en William I la Genealogics.org
en Documentar audio privind evenimentele din 1066 Arhivat în 13 octombrie 2016, la Wayback Machine.
en William I la Project Gutenberg Arhivat în 14 octombrie 2004, la Wayback Machine.
en Biografie ilustrată
en William I of England la Find a Grave
en History House: William the Conqueror
en Jacob Abbott, William the Conqueror la Baldwin Project
en Urmașii lui Wlliam Cuceritorul
en Biografie la HumanitiesWeb
Un bastard pentru Anglia - William Cuceritorul Arhivat în 15 iulie 2012, la Wayback Machine., 28 februarie 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin

Titluri regale
Wilhelm Cuceritorul Casa de Normandia Naștere: 1028 Deces: 9 septembrie 1087
Predecesor: Edgar Atheling	Rege al Angliei 1066–1087	Succesor: William al II-lea
Nobilimea franceză
Predecesor: Robert I, Duce de Normandia	Duce de Normandia 1035–1087	Succesor: Robert Curthose

[284649aeb1cfd23adb1ecee122d031d1-1] Kindred Britain

[2] Chris Given-Wilson, Alice Curteis (1984). The Royal Bastards of Medieval England. Routledge & Kegan Paul. p. 59. ISBN 0710200250.

[:0-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Douglas William the Conqueror pp. 393–395

[1]

[2]

[3]