Pește spadă
Peștele spadă, espadonul, peștele espadon (Xiphias gladius) este un pește marin răpitor, de talie foarte mare, din familia Xiphiidae, care trăiește în apele calzi din Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific și Oceanul Indian și în mările adiacente, inclusiv în Marea Mediterană. Pătrunde uneori și în Marea Neagră. Pe litoralul românesc al Mării Negre s-au semnalat exemplare rătăcite la Sulina, Constanța, Agigea.
| Peștele spadă | |
|---|---|
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Actinopterygii |
| Subclasă: | Neopterygii |
| Infraclasă: | Teleostei |
| Ordin: | Perciformes |
| Familie: | Xiphiidae |
| Gen: | Xiphias Linnaeus, 1758 |
| Specie: | X. gladius |
| Nume binomial | |
| Xiphias gladius Linnaeus, 1758 | |
| |
| Arealul peștelui spadă | |
Modifică text  |
|
Talia atinge 3 și chiar 6 m (obișnuit 2,5-3,5 m) lungime, iar greutatea se urcă până la 200-650 kg. Este unul dintre cei mai rapizi pești, viteza de deplasare putând ajunge până la 130 km/h. Are corpul lipsit de solzi, alungit, aproximativ fusiform, ascuțit la cele două extremități, cu pedunculul caudal îngust și prevăzut median cu o puternică carenă laterală. Falca superioară, foarte alungită, formează un vârf ascuțit, numit rostru cu aspect de sabie turtită dorsoventral, în alcătuirea căruia intră următoarele oase: premaxilarele, etmoidele și prevomerul; la exemplarele tinere, este prelungită și mandibula. Gura relativ mică, lipsită de dinți la adulți și prevăzută cu dinți la exemplarele tinere. Înotătoarea dorsală lungă, la tineri este continuă, la adulți divizată în două. Înotătoarea anală divizată la adulți. Înotătoarea caudală adânc lobată. Înotătoarele ventrale lipsesc. Coloritul corpului albastru-brun pe spate și alburiu pe abdomen. Înotătoarele sunt de un albastru-închis; de aceeași culoare sunt și ochii. Exemplarele tinere au, pe corp, dungi transversale.
Peștele spadă este un pește marin pelagic, foarte bun înotător, execută migrațiuni lungi în căutarea hranei. În Marea Neagră pătrunde primăvara, din Marea Mediterană. Este un pește răpitor, ce consumă în special pești mai mici, dar atacă chiar animale marine mari. Este un vânător abil și crud, atacă orice animal marin, oricât de mare ar fi, cum ar fi morunul, străpungând chiar și burta balenei. Deseori își înfige rostrul adânc în lemnul bărcilor și chiar al navelor mari, unde adeseori își rupe această armă de temut. În Marea Neagră se pare că nu se reproduce; în Marea Mediterană se reproduce în iunie - iulie. Icrele sunt pelagice, măsoară 1,6-1,8 mm în diametru. Larvele eclozate măsoară 4,5 mm și cresc repede; ele au ambele fălci alungite și egale între ele, iar înotătoarele dorsală și anală sunt unice, adică încă nedivizate.
Are valoare economică mare. Carnea acestui pește este gustoasă, din care cauză se organizează și un pescuit activ al lui. Conform FAO, în 2014 s-au prins 126.879 tone. Acest pescuit nu este, însă, lipsit de pericol și se întâmplă deseori ca peștele spadă să rănească pe pescari și să le rupă plasele. În apele românești nu se pescuiește.
Denumire științifică latină de Xiphias gladius provine din cuvintele xiphos (grec) = sabie + gladius (latin) = sabie.
Note
modificare- ^ Collette, B., Acero, A., Amorim, A.F., Bizsel, K., Boustany, A., Canales Ramirez, C., Cardenas, G., Carpenter, K.E., de Oliveira Leite Jr., N., Di Natale, A., Die, D., Fox, W., Fredou, F.L., Graves, J., Guzman-Mora, A., Viera Hazin, F.H., Hinton, M., Juan Jorda, M., Minte Vera, C., Miyabe, N., Montano Cruz, R., Masuti, E., Nelson, R., Oxenford, H., Restrepo, V., Salas, E., Schaefer, K., Schratwieser, J., Serra, R., Sun, C., Teixeira Lessa, R.P., Pires Ferreira Travassos, P.E., Uozumi, Y. & Yanez, E. (). „Xiphias gladius”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 2011.2. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. Accesat în .
Bibliografie
modificare- Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
- S. Cărăușu. Tratat de ihtiologie. București, 1952.
- George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.
- L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.
- Th. Bușniță, I. Alexandrescu. Atlasul peștilor din apele R.S. România. București, 1971.
- Dan Manoleli, Teodor T. Nalbant. Viața în Marea Neagră. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976
- Synopsis of the biology of the Swordfish, Xiphias gladius Linnaeus. FAO, 1981
Legături externe
modificare
- Peștii din Marea Neagră. EcoMareaNeagra
- Species Fact Sheets. Xiphias gladius (Linnaeus, 1758. FAO)
- Swordfish (Xiphias gladius). ARKive Arhivat în , la Wayback Machine.
- Xiphias gladius, Linnaeus, 1758. FishBase
- Xiphias gladius. The IUCN Red List of Threatened Species
- Swordfish, Xiphias gladius. Florida Museum of Natural History.
- Extreme Fishing - Most Biggest Swordfish 520 lb. YouTube
- Swordfish attacks and kills man in Hawaii. YouTube