Yaakov Avitzuk

poet, scriitor, folclorist și textier israelian

Yaakov Avitzur (Ițicovici) (în ebraică:יעקב אביצור, n. 16 februarie 1924 - 17 august 1993) a fost un poet, scriitor, folclorist și textier israelian, evreu originar din România.

Biografie modificare

Iacob Simon Ițicovici, devenit ulterior Avitzuk, s-a născut la Vaslui, ca al șaselea dintre cei nouă copii ai lui David Ițicovici, originar din Negrești și ai lui Rahel născută Iliovici. [1] A învățat la „heder” (Talmud Tora) și, apoi, la școala elementară evreiască „Asè Tov” din localitatea natală.[2]În adolescență el activat în mișcarea evreiască de tineret „Gordonia”. În vremea dictaturii militare-pronaziste a lui Antonescu, a fost trimis ca evreu, în lagăre de muncă obligatorie. În anul 1946 a emigrat în Palestina, aflată sub regimul de mandat britanic, care limitase în acei ani cota de imigranți evrei. El a ajuns în Palestina cu vaporul de „emigranți ilegali” (Mapilim) „Hagana” și ajungând pe țărm, a fost arestat de poliția britanică și internat pentru câtva timp în lagărul de detenție de la Atlit. După ce a fost eliberat s-a alăturat mișcării agricole de tineret Hehalutz și în cadrul ei s-a așezat un timp în așezarea evreiască Tel Ghezer. După proclamarea Statului Israel în mai 1948 a fost îndrumător de tineri în localitatea Alumim. A învățat agricultura în moșavul Beer Tuvia, unde i-a fost mentor compozitorul Imanuel Zamir, care era membru al moșavului. Avitzuk a scris texte pentru mai multe cântece compuse de Zamir. În anii 1954-1955 el a învățat un curs scurt de pedagogie la Seminarul pedagogic din Beer Sheva și a devenit cadru didactic. A fost un timp șeful secției culturale a Consiliului regional Merhavim si s-a stabilit in oraselul Kiriat Malahi.

Activitatea literară și folcloristică modificare

Avitzuk a scris și publicat poezii, povestiri și reportaje în presă. În cadrul Arhivei de povesti populare din Israel, întemeiate la Haifa de profesorul Dov Noi, Avitzuk a înregistrat și transcris povești populare povestite de numeroși evrei israelieni, aparținând unor comunități venite din diferite țări. Ele au fost publicate în anii 1962-1976 în culegeri publicate în seria „Hodesh hodesh vesipur” (Lună de lună câte o povestire)

Avitzuk a murit în anul 1993 la Kiriat Malakhi.[3] Pe piatra de mormânt stă scris: „Scriitor creator - iubitor de oameni”. (Sofer yotzer - ohev adam)

Viața privată modificare

Avitzuk a fost căsătorit cu Tamar, și li s-au născut două fiice (Heli si Sheri) și un fiu (Moshe)

In memoriam modificare

Arhiva lui Yaakov Avitzuk se află la Institutul arhivistic al Asociației Scriitorilor Ebraici din Israel.

Cărți modificare

Poezii modificare

  • 1961 - Avkhat hahermesh (Vâjâitul coasei), Editura Amir
  • 1984 - Seismograf halev:shirim (Seismograful inimii: versuri), הוצאת רשפים

Povestiri modificare

  • -1973 - Vivian:povestiri, Editura Alef
  • 1966 - Niggunim hadashim (Noi nigunuri - Treisprezece povestiri), ilustrații de Yossi Rom (איורים:

Editura Alef 1976 - Ma sipru haanafot (Ce au povestit cocostârcii?), povestiri pentru copii, ilustratii de Bina Gewirtz

  • 1980 - Menahem Mendel mevaker bamoshav(Menahem Mendel vizitează moșavul) povestiri

Culegeri de povești populare evreiești modificare

  • 1965 - Ha'ilan shesafag dmaot (Copacul care s-a udat cu lacrimi) - 35 povești auzite de la 12 povestitori

Editura Muzeului de etnologie si Folclor, Haifa

  • 1964 - Sipurey-am mipi yehudey Maroko (Povești populare ale evreilor din Maroc) - 23 povești și basme - Editura Organizatiei Sioniste mondiale
  • 1985 - Goralo shel Yeled - 28 povești populare din comunitățile evreilor , editura Amir

altele modificare

  • 1970 Kiryatenu Kiryat Malakhi (Orașul nostru Kiryat Malakhi) (redactor)

Texte de cântece modificare

la cântece de Imanuel Zamir
  • Leadmati (Pământului meu)
  • Ahavat yoggev (Dragoste de țăran)
la cântece de Yosef Mustaki
  • Beer Sheva irí (Beer Sheva orașul meu)
  • Tovim hashnaiym (Mai bine în doi)
  • Midbar (Hol Gvaot) (Deșert sau nisipul dealurilor)

Legături externe modificare

Note și referințe modificare