Yama (hinduism)

(Redirecționat de la Yamá)
Yama
Zeul Yama stând călare pe bivolul său într-un desen dintr-un manuscris hindus
Zeul Yama stând călare pe bivolul său într-un desen dintr-un manuscris hindus
Zeul morții și conducătorul Lumii de Dincolo
Devanagari: यम
Transliterație sanscrită: Yamá
Afiliație: Deva
Reședință: Naraka
Arme: Danda (bastonul) și biciul
Soție: Syamala
Animal: bivol


Yama (sanscrită yāma - întrerupere, sfârșit) este zeul morții în mitologia hindusă și budistă , stăpânul sufletelor tuturor defuncților și uneori apare ca zeu al dreptății.

LocalizareModificare

Locuind într-un palat mohorât (Kalici) din ținutul inferior al sudului (Naraka), el ia contact cu toți morții pe care șeful de protocol Citragupta îi înregistrează într-o carte a faptelor, apoi fie îi aruncă în abis, fie îi retrimite pe pământ pentru altă reîncarnare.

SarciniModificare

Yama urmărește riguros duratele vieților omenești, fiind un executor al destinului, iar la expirarea fiecărui termen sau își trimite mesajele ireversibile funebre, prin personificarea morții (Mrityū), care e numită și Crainicul Morții (Mrityu-Dūta), sau apare el însuși (cu trupul său verde, în veșmânt roșu sângeriu, călare pe un bivol, adesea urmat de cei doi câini Sārameya, născuți de Saramā, și cu sceptrul în mână), prinzân muribundul cu un arcan.

TrăsăturiModificare

Yama are numeroase epite care evită indicarea directă a atributului său esențial: Jiviteça (Stăpânul vieții), Dhamarāja (Regele dreptății), Dharmendra (Domnul legii), Pitriiāja (Regele răposaților), Pretādhipa (Domnul defuncților).

FamilieModificare

Zeul are și o familie: Sanjñá (Saranyū) - mama sa; Syamala (sanscrită dhūma - fum, abur; ūrnā - lână) - soția; Yudhisthira - fiul cel mai mare (în alte variante însă fiul lui Dhárma).


SursăModificare

  • Kernbach, Victor (1995). Editura Albatros, ed. Dicționar de Mitologie Generală. București. ISBN 973-24-0336-5.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)