Zaharia Pană
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Zaharia Pană | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Gorna Belica, Macedonia de Nord |
| Decedat | (79 de ani) New York, SUA |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist scriitor poet |
| Limbi vorbite | limba română limba aromână |
| Activitate | |
| Partid politic | Mișcarea Legionară |
Modifică date / text  | |
Zaharia Pană (cunoscut și sub numele de Zahu Pană, n. , Gorna Belica, Struga Municipality(d), Macedonia de Nord – d. , New York, SUA) a fost un poet, scriitor și publicist de origine aromână. S-a născut la 20 august 1921 în satul Beala de Sus, fosta Macedonie iugoslavă. Tatăl său, Vasile Pană, a luptat ca voluntar în primul Război Mondial. În 1925, familia sa a fost colonizată în Cadrilater, comuna Cocina, județul Durostor. Aici, Zaharia a urmat școala primară și apoi școala comercială din Silistra. La 14 ani debutează în revista liceului Lumina, cu poezia Vijelie. După moartea prematură a tatălui său în 1935 și cedarea Cadrilaterului în 1940, se mută la București alături de ceilalți membri ai familiei sale, continuându-și studiile în capitală. Simpatizant al mișcării naționaliste care cuprinsese țara, este arestat prima oară în 1941, condamnat la 8 ani de închisoare și trimis la Aiud. Tot în 1941, este trimis împreună cu un grup de studenți aflați în detenție pentru a lupta pe frontul de răsărit. După terminarea luptelor este luat prizonier de trupele sovietice, dar reușește să fugă și să ajungă în țară, unde își termină studiile liceale și absolvă Academia Comercială din București. În anul 1958 este arestat din nou de regimul comunist și trimis la Aiud însă este eliberat în 1964 în urma Decretului de Grațiere.
În anul următor, 1965, s-a căsătorit cu Marica Caramihai, reușind să emigreze în Statele Unite cu ajutorul unei rude a soției sale, stabilindu-se la New York, unde a fost ales președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici. Zaharia Pană a desfășurat o intensă activitate jurnalistică la câteva publicații de limba română. În 1982 publică la Editura „Cuvântul Românesc” lucrarea „Poezii din închisori”, o culegere antologică din opera lirică a peste 50 de poeți cunoscuți și anonimi, iar în 1989, cartea lui de poezii originale, „Cu acul pe săpun”. A murit la 11 martie 2001 în New York.
Referințe critice modificare
„ Poet pătimaș, înzestrat și cu o memorie prodigioasă, Zahu Pană a fost primul care a cules cu pasiune și interes, atât în închisoare, cât și după aceea, aproape toată creația lirică a poeților români condamnați de infernalul regim comunist. A avut o viață zbuciumată, plină de peripeții dramatice, de chinuri, de lipsuri, de frământări și de avânturi idealiste, cu înfrângeri și ridicări, dar până la urmă triumfătoare și pilduitoare, bogată în roade pe plan cultural și spiritual. Zahu a fost un poet și publicist de mare talent și un luptător naționalist dârz și neînfricat până în ultimele lui clipe, când s’a dus dintre noi.” (Ionel Zeana)
Bibliografie modificare
Victimele terorii comuniste: arestați, torturați, întemnițați. Dicționar P-Q. Lucrare revizuită de Filip-Lucian Iorga, Editura Mașina de Scris, București- p.35