Deschide meniul principal

Zalmodegikos este o căpetenie geto-dacă din secolul al III-lea care-și exercita autoritatea în Dobrogea, peste un timp după moartea lui Dromichaetes.

În 1959, la Histria a fost descoperit dăltuit în piatră[1] un decret cu următorul conținut:[2]

Sfatul și Poporul au găsit cu cale: Întrucât Diodoros al lui Thrasikles, Prokritos al lui Pherekles și Klearchos al lui Aristomachos, trimiși soli la Zalmodegikos în privința ostatecilor, au călătorit prin țară dușmană și – înfruntând primejdii de tot felul și dând dovadă de cea mai deplină râvnă - au adus înapoi ostatecii (fiind aceștia la număr peste șaizeci), convingându-l totodată pe Zalmodegikos să restituie cetății veniturile, Sfatul și Poporul să găsească cu cale ca aceștia și urmașii lor să fie înscriși printre binefăcătorii obștii; să fie încununați, ca și urmașii lor, la toate spectacolele de teatru, pentru bărbăția și râvna față de Popor, pentru ca și ceilalți cetățeni, cunoscând că Poporul cinstește pe bărbații vrednici, să se îndemne a sluji cetatea. Hegemonii să poarte de grijă ca prezentul decret să fie săpat pe două lespezi, din care una să se așeze în agora, în fața porticului, iar cealaltă în preajma altarului lui Zeus Polieus.

Misiunea celor trei era să elibereze cei 60 de ostatici histrieni ținuți în captivitate de Zalmodegikos și să „deblocheze” veniturile pe care orașul le obținea din pescuit și exploatarea pădurilor din delta Dunării, și din alte surse, pe care Zalmodegikos le-a reținut pentru o vreme. Deși misiunea era dificilă, cei trei au îndeplinit-o cu succes.[3]

După cum reiese din inscripție, orașele grecești din nord-vestul și vestul Mării Negre erau nevoite să-i plătească lui Zalmodegikos un fel de tribut, numit foros. În schimb, regele geților le garanta pacea și liniștea, apărându-le de dușmani.

NoteModificare

  1. ^ Alexandru Vulpe: Sintagma «strămoșii noștri daci» ar trebui discutată
  2. ^ Lucian Amon: Acțiunea diplomatică în Grecia antică. Surse literare și epigrafice
  3. ^ Hildegard Temporini: Politische Geschichte (Provinzen und Randvölker: Griechischer Balkanraum; Kleinasien), 652 pagini, Editura Walter de Gruyter, 1979 - citatul extras de la pagina 77